ICCJ. Decizia nr. 1270/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin decizia civilă nr. 5944/2005, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Neamț, în numele Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva sentinței civile nr. 340 din 7 decembrie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a analizat actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile art. 3041C. proc. civ. și a reținut în recurs că actul administrativ contestat este legal, motiv pentru care a casat sentința atacată și pe fond, a respins acțiunea reclamantei.
împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, fondată pe dispozițiile art. 318 teza a II-a, art. 317 și 319 C. proc. civ., SC Z. SA, criticând-o pentru faptul că înalta Curte de Casație și Justiție a dezlegat pricina printr-o eroare materială, omițând să cerceteze toate motivele de recurs, care, altfel, ar fi condus-o la o altă soluție.
Astfel, s-au interpretat eronat dispozițiile O.G. nr. 86/2003, dar și actul administrativ - autorizația nr. 288/2003, care nu stabilesc un termen limită pentru depunerea garanției financiare.
De asemenea, s-a considerat de contestatoare că decizia în litigiu a nesocotit dispozitivul sentinței civile nr. 1059/2005 a Tribunalului Comercial Mureș și al sentinței civile nr. 340/2004, a Curții de Apel Bacău, creând societății un prejudiciu.
Contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ., contestația în anulare specială poate fi exercitată când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Pe acest text de lege, contestația în anulare este admisibilă, deci, numai în situația mai sus invocată, nu și atunci când ar fi fost vorba despre o casare totală, ca în situația de față.
Prin urmare, în speță, nu ne aflăm în situația prevăzută de art. 318 teza a II-a C. proc. civ., ci este vorba despre o contestație în anulare fondată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Sub acest aspect, textul art. 318 spune că hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, enumerându-se motivele. Deci, această contestație în anulare specială, nu o exclude pe cea obișnuită, respectiv cea prevăzută de art. 317 pct. 1 - 2 C. proc. civ., numai că motivele contestației în anulare speciale sunt expres prevăzute de lege, textele fiind de strictă interpretare.
Din analiza deciziei atacate, rezultă fără posibilitate de tăgadă că instanța de recurs, în baza art. 3041C. proc. civ., a analizat fiecare motiv formulat, dezlegarea pricinii nefiind rezultatul unei greșeli materiale sau al reanalizării și pronunțării pe vreun motiv de modificare ori casare.
în decizia înaltei Curți de Casație și Justiție s-a explicat pe larg, în raport cu textele de lege invocate, motivul pentru care instanța a casat sentința atacată, respectiv sentința civilă nr. 340/2004 a Curții de Apel Bacău.
Prin urmare, în contestația în anulare, contestatoarea nu poate relua motivele de recurs, întrucât textul de lege nu permite acest lucru, art. 317 - 318 C. proc. civ., precizând expres condițiile de exercitare a acestei căi de atac.
Față de toate aceste considerente, înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că decizia atacată este legală, motiv pentru care a respins contestația în anulare formulată de SC Z. SA Piatra Neamț, ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1283/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1273/2006. Contencios → |
|---|
