ICCJ. Decizia nr. 1317/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință din 11 octombrie 2005, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, învestită cu acțiunea în fond vizând anularea Ordinului nr. 862 din 31 mai 2005, a dispus suspendarea acestui ordin emis de ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului, până la pronunțarea și soluționarea fondului cauzei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin menținerea în vigoare a actului administrativ contestat, ar fi stingherită activitatea de pilotaj a societății reclamante, cu consecința producerii unei pagube pentru această societate, care, astfel, ar fi nevoită să încheie cu alte societăți contracte, prin care să-și asigure serviciile unor piloți autorizați.
împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, în baza dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a declarat recurs, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.
în dezvoltarea motivelor de recurs formulate, recurentul-pârât a arătat că reclamanta-intimată nu a făcut în cererea de suspendare, dovada condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv a cazului bine justificat și a pagubei iminente, astfel cum sunt acestea definite prin același act normativ. în plus, s-a arătat că art. 50 din O.G. nr. 22/1999, privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căi navigabile, stabilește regimul serviciilor de siguranță în porturi și pe căi navigabile, ca fiind cel prevăzut în convențiile sau acordurile internaționale la care România este parte, iar reclamanta-intimată nu a contestat în nici un mod prevederile acestui act normativ, sau că nu a fost în nici un fel prejudiciată.
Cum prevederile Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 862/2005 nu fac decât să întărească dispozițiile legale anterioare, este evident că nu se poate dovedi un prejudiciu, urmare a emiterii acestui act, astfel că se impune admiterea recursului de față și modificarea încheierii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma prevederilor legale incidente, și în raport cu criticile recurentului-pârât, înalta Curte a reținut netemeinicia recursului de față, pentru considerentele în continuare expuse.
Potrivit art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, suspendarea actului administrativ atacat se poate solicita fie după introducerea recursului administrativ, fie o dată cu acțiunea în anulare, această din urmă ipoteză fiind, de altfel și cea aplicabilă prezentei cauzei.
Potrivit textelor sus arătate, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
înalta Curte a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a acestor prevederi legale în cauza de față, în care reclamanta-intimată a solicitat suspendarea Ordinului Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 862/2005, privind pilotajul navelor maritime și fluvio - maritime pe sectorul românesc al Dunării, cuprins între rada Sulina și Brăila și în porturile situate pe acest sector, (M. Of. nr. 506/15.06.2005), motivat de faptul că prin acest act este împiedicată să desfășoare în mod liber activitatea de pilotaj a navelor maritime pe sectorul Dunării și drept urmare, nu mai poate realiza veniturile ce i s-ar cuveni.
Astfel, în mod just a apreciat instanța, în raport cu obiectul de activitate al societății reclamantei, că reglementarea cuprinsă în Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 862/2005, prin care se prevede că pilotajul navelor maritime și fluvio - maritime, până la concesionare, pe sectorul românesc al Dunării cuprins între rada Sulina și Brăila și în porturile situate pe acest sector, se efectuează numai de către R.A. A.F. Galați, cu piloți din corpul propriu sau autorizați de aceasta, este în mod evident de natură a crea o pagubă reclamantei, fie și numai prin activitățile suplimentare, de încheiere a contractelor pentru activitățile de pilotaj, ceea ce evident implică și costuri adiționale.
Nu sunt întemeiate nici susținerile recurentului, în sensul că intimata-reclamantă nu poate pretinde că este prejudiciată urmare a Ordinului nr. 862/2005, emis în temeiul H.G. nr. 492/2003, privind organizarea și funcționarea R.A. A.F. Galați, ca și a O.G. nr. 22/1999, privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, câtă vreme nu a contestat aceste din urmă acte normative, la momentul emiterii lor. Și aceasta, deoarece din cuprinsul acestora nu rezultă, însă, în nici un mod crearea unui monopol și a unei exclusivități a R.A. A.F. Galați, asupra efectuării activității de pilotaj, în condițiile în care, printre altele, sunt prevăzute în sarcina acestei autorități, atribuțiuni de supraveghere și de asigurare a efectuării pilotajului navelor maritime pe porțiunea menționată.
Pentru toate cele mai sus arătate, în baza art. 312 C. proc. civ., a fost respins, ca nefondat, recursul de față, cu consecința menținerii, ca legală și temeinică, a încheierii de suspendare pronunțată de instanța de fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1376/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1303/2006. Contencios → |
|---|
