ICCJ. Decizia nr. 1273/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 38 din 11 ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența soluționării cauzei formulată de A.S., în contradictoriu cu Ministerul Sănătății și Ocrotirii Sociale, Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, Direcția Superioară de Expertiză Medicală și Protecție Socială și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Casa de Pensii a sectorului 1 București, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a.
S-a reținut că, având în vedere modul în care a fost formulată acțiunea, a pus în vedere reclamantei, prin procurator, să precizeze care decizii de pensionare și care decizii de invaliditate le contestă.
Curtea de Apel București a constatat că reclamanta a depus, un tabel cu deciziile medicale de invaliditate și un tabel cu deciziile de pensie pe care înțelege să le conteste.
Față de acest tabel, Curtea de Apel București a precizat că analiza legalității deciziilor de pensie trebuie făcută de Tribunalul București, căruia îi revine competența, în temeiul Legii nr. 19/2000, lege specială în materie.
De altfel, față de categoria deciziilor contestate, urmează ca instanța competentă, respectiv Tribunalului București, să se pronunțe cu privire la calitatea procesuală pasivă a instituțiilor centrale pe care reclamanta le-a chemat în judecată.
întrucât reclamanta a mai atacat și decizii medicale, Curtea de Apel București a mai reținut că tribunalul poate dispune, conform art. 165 C. proc. civ., disjungerea soluționării contestației privind deciziile medicale asupra capacității de muncă nr. 696/1998, nr. 113/1971, nr. 1378/1975, nr. 740/1971, nr. 1163/1975, nr. 695/1976, nr. 13.172/1997 și nr. 1656/2005.
Curtea de Apel București a mai precizat, prin sentința nr. 38 din 11 ianuarie 2006, că instanța competentă material, respectiv tribunalul, are posibilitate ca în temeiul art. 17 C. proc. civ., prin prorogare de competență, să soluționeze toate capetele de cerere.
De precizat că, prin sentința civilă nr. 1142 din 15 martie 2005, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, a declinat cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta A.S., în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. A reținut această instanță, că reclamanta a chemat în judecată Ministerul Sănătății, organ al autorității publice centrale, astfel încât cererea poate fi judecată, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., de Curtea de Apel București.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că la 3 martie 2004, reclamanta A.S. a chemat în judecată Ministerul Sănătății și Ocrotirii Sociale, Institutul Național de Expertiză Medicală, Direcția Superioară de Expertiză Medicală și Protecție Socială, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția de Comunicații și Relații Internaționale și Casa de Pensii a sectorului 1 București, atacând decizii medicale de încadrare în gradul II și III de invaliditate, precum și decizii întocmite de Oficiul de Pensii al sectorului 2 București, precum și a sectorului 1 București.
Așa fiind, se constată că regulatorul de competență se impune, avându-se în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum corect a reținut Curtea de Apel București.
Cum actele administrative atacate reclamă incidența Legii nr. 19/2000, lege specială, în materie de pensii de asigurări sociale, indiferent de organele administrative chemate în judecată de reclamantă, ca, de exemplu, Ministerul Sănătății (care nici nu este emitentul actelor administrative atacate), conform art. 20 - 22 C. proc. civ., s-a stabilit că este competent material a soluționa prezenta cauză, Tribunalul București, secția de contencios administrativ, așa cum, de altfel, s-a adresat și reclamanta, la 3 martie 2004.
Urmează ca instanța de fond, respectiv Tribunalul București, să se pronunțe și cu privire la competența materială a soluționării contestațiilor privind deciziile medicale, în măsura în care acestea mai sunt susținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1270/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1181/2006. Contencios → |
|---|
