ICCJ. Decizia nr. 1279/2006. Contencios. Refuz emitere act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1279/2006
Dosar nr. nr. 2902/2005
nr. 11992/1/2005
Şedinţa publică din 13 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 noiembrie 2003, reclamantul P.I. a chemat în judecată Ministerul Public şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, solicitând obligarea pârâţilor să întocmească şi să înainteze Casei Judeţene de Pensii Galaţi, actul conţinând indemnizaţia de încadrare lunară a unui magistrat în activitate, corespunzător funcţiei de procuror (pe care a deţinut-o la fosta Procuratură Judeţeană Galaţi), în care să se includă şi adaosul de 20% pentru vechimea de peste 20 de ani, cu începere de la data de 1 noiembrie 2000, pentru a obţine diferenţa ce nu i s-a achitat ca drepturi de pensie.
Totodată, reclamantul a solicitat să se calculeze indemnizaţia de încadrare la valoarea de referinţă sectorială de 1.636.502 lei, pentru perioada 1 ianuarie 2002 - 30 septembrie 2002 şi la valoarea de referinţă de 1.833.754 lei, începând cu 1 octombrie 2002, până la 31 decembrie 2002.
De asemenea, reclamantul a mai solicitat ca în conformitate cu art. 48 din OUG nr. 177/2002, să se aibă în vedere că valoarea de referinţă a fost majorată cu 6%, începând cu data de 1 ianuarie 2003, faţă de nivelul din luna decembrie 2002 şi cu 9%, începând cu 1 octombrie 2003, faţă de nivelul din luna septembrie 2003, iar contribuţia lunară ce va rezulta, va fi cea care va sta ca bază de calcul a pensiei de serviciu cuvenită şi în viitor, până la eventuale modificări.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că, întrucât pârâţii nu s-au conformat dispoziţiilor legale, potrivit cărora trebuia actualizată pensia sa de serviciu şi comunicată autorităţilor de pensie, pentru a i se achita diferenţele, a fost prejudiciat prin primirea unei pensii într-un cuantum mai mic, decât cel legal cuvenit.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 48 din OUG nr. 177/2002, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, astfel cum a fost modificată şi completată prin OG nr. 83/2000, cu referire la art. 5 alin. (1) şi art. 3 alin. (3) din lege, art. 103 din Legea nr. 92/1992, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 216/2001, coroborat cu OG nr. 187/2001, precum şi cele ale Legii nr. 347/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 52/F din 8 martie 2004, Curtea de Apel Galaţi a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată, faţă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive faţă de Casa Naţională de Pensii şi Casa Judeţeană de Pensii, introduse în cauză, din oficiu de către instanţă. Această hotărâre, ca urmare a admiterii recursului reclamantului, a fost casată prin Decizia nr. 2283 din 6 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut, în esenţă, că obiectul acţiunii se circumscrie dispoziţiilor art. 1 teza a II-a din Legea nr. 29/1990, urmărind sancţionarea refuzului nejustificat al autorităţii pârâte de a rezolva cererea reclamantului, referitor la dreptul de a se actualiza în mod corect pensia de serviciu a magistratului.
În contextul dat, reţinerea instanţei, că cererea apare inutilă şi că nu este posibil comunicarea relaţiilor cerute prin acţiune, este greşită.
Prin această motivare, în realitate s-a respins acţiunea, ca inadmisibilă, deşi, astfel cum s-a arătat, există temei legal pentru promovarea ei.
Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, urmare a aplicării OG nr. 83/2000, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996, rezultă că în calculul pensiei trebuie introdus procentul de 20% reprezentând adaosul pentru vechimea în magistratură, lucru cerut de reclamant şi asupra căruia instanţa nu s-a pronunţat.
Refuzul Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a comunica Casei Naţionale de Pensii, indemnizaţia de încadrare majorată cu 20%, cu motivarea că OG nr. 83/2000 nu poate avea caracter retroactiv, nu poate fi primit, întrucât actualizarea pensiilor în funcţie de evoluţia nivelului salariului de bază reprezintă prin esenţa ei o operaţiune ulterioară stabilirii dreptului de pensie şi poate fi efectuată, doar după data intrării în vigoare a legii care acordă acest drept. Sub acest aspect, data pensionării este lipsită de orice relevanţă.
S-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru ca aceasta să se pronunţe pe obiectul acţiunii având în vedere dispoziţiile legale invocate: OG nr. 83/2000, OUG nr. 187/2001, OUG nr. 177/2002, O.U.G nr. 123/2003 şi care au ca obiect actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului, în sensul includerii sporului de vechime în magistratură în procent de 20%, începând cu 1 noiembrie 2000 şi continuând cu perioadele menţionate în dispoziţiile legale invocate şi comunicarea către Casa Naţională de Pensii, a noului cuantum al pensiei de serviciu, la datele solicitate, în vederea plăţii diferenţelor cuvenite până la zi.
La data de 20 iunie 2005, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că în raport cu faptul că i s-a actualizat pensia de serviciu, prin Decizia nr. 62062 din 3 martie 2005, în cauză, calculul solicitat urmează a se opri la data de 1 octombrie 2004.
Rejudecând pricina în fond după casare, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 58 din 29 iunie 2005, a admis acţiunea precizată a reclamantului, în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, Casa Judeţeană de Pensii Galaţi, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi în consecinţă, a obligat pârâţii, să întocmească documentaţia privitoare la indemnizaţia de încadrare a unui procuror în activitate la fosta Procuratură Judeţeană Galaţi care să includă majorarea de 20%, cu începere de la data de 1 noiembrie 2000 şi până la 1 octombrie 2004,precum şi diferenţele privind valoarea sectorială de referinţă prevăzută de OG nr. 83/2000, OG nr. 187/2001, OUG nr. 177/2002 şi OUG nr. 123/2003, precum şi să trimită documentaţia la Casa Naţională de Pensii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS).
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie susţine că hotărârea judecătorească criticată este nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct.9 C. proc. civ., instanţa de fond reţinând în mod greşit, pe de o parte, că reclamantul are dreptul la includerea în baza de calcul a adaosului pentru vechimea în magistratură de 20%, deşi actualizarea pensiilor magistraţilor pensionaţi înainte de aplicarea OG nr. 83/2000, s-a efectuat numai pe baza coeficientului de multiplicare prevăzut în Anexa nr. 1 la acest act normativ, corespunzător funcţiei îndeplinite la data pensionării, la stabilirea coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi de OG nr. 83/2000 luându-se în calcul salariile de bază, precum şi toate indemnizaţiile şi sporurile funcţiilor respective.
Pe de altă parte, arată recurentul, instanţa de fond nu a aplicat corect dispoziţiile legale care reglementează stabilirea salariilor pe baza valorii de referinţă sectorială.
Prin recursul formulat în cauză, recurenta C.N.P.A.S. invocă dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. şi susţine, pe de o parte, că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut lipsa calităţii sale procesuale, deşi chiar intimatul-reclamant a înţeles să se judece doar cu cele două parchete pârâte.
Pe de altă parte, recurenta C.N.P.A.S. susţine şi că dispozitivul sentinţei atacate conţine aspecte contradictorii, neputând fi pusă în executare.
Examinând cauza, în raport cu toate criticile formulate soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este de necontestat că atât dispoziţiile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, cât şi cele ale art. 83 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, prevăd că pensiile magistraţilor se actualizează în raport cu nivelul indemnizaţiilor lunare ale magistraţilor în activitate.
În cauză, intimatul-reclamant este beneficiarul unei pensii de serviciu, iar potrivit art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, cu modificările ulterioare, pensiile de serviciu ale magistraţilor se actualizează în raport cu salariile de bază ale magistraţilor în activitate. Potrivit OG nr. 83/2000, ca urmare a modificării Legii nr. 50/1996, art. 1 pct. 2 şi art. 5, ca şi faţă de prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 216/2001, prin care s-a prevăzut majorarea indemnizaţiei lunare pentru magistraţii în activitate, în sensul că valoarea de referinţă sectorială stabilită anterior la 1.140.800 lei, a fost majorată la 1 ianuarie 2002, la 1.636.520 lei, la 1 octombrie 2002, la 1.833.754 lei, iar recurentul, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, avea obligaţia de a comunica din oficiu actualizarea la C.N.P.A.S., în vederea actualizării pensiei de serviciu, în raport cu noile indemnizaţii ale magistraţilor în activitate, în sensul şi aplicarea dispoziţiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, cu modificările ulterioare.
Susţinerile recurentului, în sensul neaplicării în speţă a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 216/2001, nu pot fi reţinute, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, pensiile magistraţilor se actualizează în raport cu nivelul indemnizaţiei lunare a magistraţilor în activitate. O altă interpretare a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 216/2001 echivalează cu o discriminare, ceea ce nu a fost în intenţia legiuitorului.
De altfel, instanţele au admis acţiunile magistraţilor în activitate, reţinând că drepturile salariale majorate prin creşterea valorii de referinţă nu au fost suspendate pe anul 2002 şi a obligat pârâtul la plata diferenţelor salariale.
Semnificativ este şi faptul că întreaga practică a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unor astfel de litigii s-a exprimat unitar în sensul mai sus arătat.
De altfel, instanţa de fond, în mod corect, s-a conformat şi dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Referitor la critica formulată de C.N.P.A.S., se reţine că aceasta este nefondată, atât pentru faptul că are obligaţia de a avea în vedere indemnizaţiile magistraţilor în activitate menţionate în documentaţia ce se întocmeşte de către parchet în cazul procurorilor, cât şi pentru faptul că a fost necesară introducerea acesteia în proces, pentru ca hotărârea să-şi producă efectele şi faţă de C.N.P.A.S.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, amplu şi corect motivată, iar criticile formulate acesteia, nefondate, se vor respinge recursurile declarate în cauză în baza dispoziţiilor art. 14, 15 şi 18 din Legea nr. 29/1990 şi a celor ale art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva sentinţei civile nr. 58 din 29 iunie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 1278/2006. Contencios. Anulare decizie emisă... | ICCJ. Decizia nr. 1280/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|