ICCJ. Decizia nr. 1281/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1281/2006
Dosar nr. 3850/2005
nr. 15772/1/2005
Şedinţa publică din 13 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 iulie 2005, reclamantul T.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Covasna, anularea hotărârii nr. 1607 din 7 iunie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în mod nelegal, prin actul administrativ contestat, i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor compensatorii prevăzute de actul normativ indicat, deşi a dovedit că, în perioada iulie 1944 - mai 1945, au fost luate măsuri politico-militare împotriva cetăţenilor de etnie maghiară, fiind strămutat forţat, împreună cu familia, din localitatea de domiciliu, în altă localitate.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 128/F/CA din 25 octombrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 1607/2005, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să constate calitatea reclamantului, de beneficiar al Legii nr. 189/2000, republicată, pentru perioada iulie 1944 - martie 1945, cu acordarea drepturilor cuvenite, începând cu data de 26 mai 2005.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune în raport cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi cu probele administrate, din care rezultă că reclamantul, împreună cu familia, a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu, Gârbău, cu populaţie majoritar română, din motive etnice, strămutându-se în localitatea Deja, judeţul Sălaj.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Covasna, solicitând modificarea acestei hotărâri judecătoreşti, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Recurenta a susţinut că intimatul-reclamant nu a făcut dovada susţinerilor din acţiune, întrucât, deşi a arătat că s-a născut în localitatea Gârbău, judeţul Sălaj, de unde s-a refugiat împreună cu familia, în localitatea Deja, judeţul Sălaj, din certificatul de naştere rezultă că locul naşterii este, însă, Deja.
S-a mai arătat că nu au fost dovedite nici persecuţiile din motive etnice, având în vedere că pretinsul schimb de domiciliu s-a efectuat între două localităţi aflate în Ardealul de Nord cedat Ungariei şi că eventualele vicisitudini suferite s-au datorat stării de război care a afectat întreaga populaţie, nu numai pe etnicii maghiari.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în speţă, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ. Curtea va admite recursul, în sensul şi pentru motivele care se vor arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) teza I C. proc. civ., „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".
În acest scop, judecătorii sunt în drept să pună în discuţia părţilor, orice împrejurări care pot duce la lămurirea pricinii şi să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesare, cu singura mărginire ca hotărârea să nu depăşească obiectul cererii deduse judecăţii.
În ceea ce priveşte cauza de faţă, într-adevăr, împrejurările de fapt invocate de către intimatul-reclamant nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate, înscrisurile depuse şi declaraţiile martorilor nefiind pe deplin convingătoare privind faptul generator de drepturi în litigiu.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, de dispoziţiile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Pentru a stabili cu certitudine incidenţa prevederilor legale mai sus invocate şi pentru a vedea, astfel, dacă intimatul-reclamant este îndreptăţit la acordarea drepturilor compensatorii, trebuiau determinate fără echivoc împrejurările refugiului acestuia şi existenţa persecuţiilor exercitate pe criterii etnice, care au determinat pretinsa părăsire a localităţii de domiciliu.
Astfel, dacă din declaraţiile martorilor M.C. şi H.L. reiese că intimatul-reclamant T.S. s-a refugiat, împreună cu familia, din localitatea Gârbău, în localitatea Deja, în perioada iulie 1944 - mai 1945, din certificatul de naştere al intimatului rezultă că acesta s-a născut în anul 1941, la data de 10 iunie, în localitatea Deja, deci tocmai în localitatea unde pretinde că s-ar fi refugiat 3 ani mai târziu.
Nici cu privire la cauzele pretinsului refugiu, declaraţiile testimoniale nu sunt edificatoare, având în vedere că mutarea s-a făcut între două localităţi aflate pe teritoriul ocupat şi că martorii nu au indicat nici o persecuţie concretă, simplul fapt că aceştia au utilizat în declaraţii noţiunea de „refugiu", nefiind de natură să atragă incidenţa dispoziţiilor actului normativ reparatoriu.
Prin urmare, pentru stabilirea exactă a adevărului, Curtea, în temeiul prevederilor art. 313 teza I C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru suplimentarea probatoriului, cu înscrisuri oficiale, din care să rezulte că intimatul-reclamant a avut domiciliul în localitatea Gârbău, de unde acesta pretinde că s-a refugiat şi prin orice alt mijloc de probă care să dovedească persecuţiile etnice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Covasna împotriva sentinţei civile nr. 128/F/CA din 25 octombrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1280/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1285/2006. Contencios → |
|---|
