ICCJ. Decizia nr. 1290/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1290/2006
Dosar nr. 4080/2005
nr. 30.228/1/2005
Şedinţa publică din 13 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 mai 2004, reclamanta SC C. SRL Râmnicu Vâlcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea, obligarea pârâtelor să-i recunoască dreptul prevăzut de OUG nr. 40/2002, de a beneficia de scutirea la plata sumei de 41.791.494 lei, reprezentând majorări de întârziere şi penalităţi, precum şi eşalonarea la plată a sumei de 16.119.314 lei, pe o perioadă de 6 luni, anularea actului administrativ, numit „înştiinţare de plată rectificativă" nr. 688 din 24 martie 2004 şi suspendarea executării acestui act.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 18 decembrie 2002 a solicitat Casei de Asigurări de Sănătate Vâlcea, scutirea şi eşalonarea la plata unor debite, în temeiul art. 14 din OUG nr. 40/2002. Cu toate că, prin convenţia din 15 octombrie 2003, încheiată cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea, a fost scutită de orice obligaţie fiscală, prin adresa nr. 688 din 24 martie 2004 i s-a transmis o înştiinţare de plată rectificativă, din care rezultă că datorează dobânzi şi penalităţi în sumă de 59.136.522 lei, restante la data de 30 iunie 2003, urmând a fi plătite valabil în contul A.V.A.B.
Tribunalul Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iniţial învestit, prin sentinţa nr. 1027 din 26 octombrie 2004, a respins acţiunea, ca neîntemeiată şi cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.
Prin Decizia nr. 11/R/C/17 ianuarie 2005, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, această sentinţă a fost casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, în vederea exercitării rolului activ al instanţei, prin administrarea de probe, din care să rezulte dacă reclamanta a depus documentaţia concomitent depunerii cererii, dacă documentaţia era completă, dacă reclamanta îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 14 din OUG nr. 40/2002, dacă pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 4 şi 9 din Ordinul nr. 132/2002 şi dacă, la data înştiinţării de plată rectificative, creanţa se înregistrase la Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea sau la A.V.A.B. (în prezent A.V.A.S.).
În fond după casare, Tribunalul Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus introducerea în cauză a A.V.A.S. (fostă A.V.A.B.), care s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile caselor de asigurări de sănătate, în temeiul art. 2 din OUG nr. 95/2003 şi care, prin Protocolul nr. 36 din 3 martie 2004, încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea, a preluat creanţele bugetare existente în evidenţa contabilă a acestei din urmă autorităţi.
Reţinând incidenţa prevederilor art. 45 din OUG nr. 51/1998, republicată, Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa nr. 316/CAF din 17 mai 2005, a declinat competenţa judecării cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Rejudecând pricina în primă instanţă în fond după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1571 din 29 septembrie 2005, a respins acţiunea formulată de SC C. SRL, Râmnicu Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că documentele depuse de reclamantă în sprijinul cererii sale nu sunt datate şi nu cuprind nici o menţiune de înregistrare la Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea, astfel încât nu s-a dovedit respectarea condiţiilor prevăzute de art. 1 din OUG nr. 40/2002 şi de art. 3 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 132/2002, al C.N.A.S., pentru acordarea înlesnirilor la plată solicitate.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC C. SRL, Râmnicu Vâlcea, solicitând casarea acestei hotărâri judecătoreşti şi, pe fond, admiterea acţiunii, astfel cum a formulat-o.
Recurenta a susţinut că instanţa nu a respectat îndrumările deciziei de casare şi nu a verificat şi analizat:
- modul în care intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea a înregistrat documentaţiile de acordare a înlesnirilor la plata obligaţiilor faţă de fondul de asigurări de sănătate;
- dacă documentaţia depusă de societate îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 14 din OUG nr. 40/2002;
- dacă intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 4 şi 9 din Ordinul nr. 132/2002;
- dacă, la data înştiinţării de plată rectificative nr. 688 din 24 martie 2004, creanţa se înregistra la Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea sau la A.V.A.S.;
- dacă procedura de depunere a documentaţiei impunea ca fiecare filă să fie înregistrată şi ştampilată de către pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea sau numai adresa prin care se solicitau înlesnirile;
- dacă societatea era îndreptăţită să beneficieze de aceste scutiri şi eşalonări la plată, situaţie ce echivalează cu nepronunţarea asupra fondului.
S-a mai arătat că, instanţa a interpretat eronat dispoziţiile art. 7 din OUG nr. 40/2002, întrucât pe baza aceloraşi acte pe care le-a depus la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea, autoritatea menţionată a acordat înlesnirile respective, iar dacă documentaţia era incompletă, intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea avea obligaţia ca, potrivit art. 5 din Ordinul nr. 132/2002, să-i solicite în scris completarea acesteia.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în speţă, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OUG nr. 40/2002, pentru recuperarea arieratelor bugetare, „La cererea temeinic justificată a debitorilor, indiferent de forma de proprietate şi de modul de organizare, creditorii bugetari vor acorda pentru obligaţiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri bugetare restante la data de 31 decembrie 2001, inclusiv majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere aferente acestora, calculate şi datorate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă:
a) eşalonări la plata impozitelor, taxelor contribuţiilor şi a altor obligaţii bugetare;
b) amânări la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii bugetare;
c) eşalonări la plata majorărilor de întârziere şi/sau a penalităţilor de orice fel;
d) amânări şi/sau scutiri ori amânări şi/sau reduceri de majorări de întârziere şi/sau de penalităţi de întârziere;
e) scutiri sau reduceri de impozite şi taxe, în condiţiile legii".
Normele metodologice privind procedura şi competenţele de acordare a înlesnirilor la plata obligaţiilor restante la Fondul asigurărilor sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul nr. 132/2002, emis de C.N.A.S., prevăd la art. 3 alin. (1). „Înlesnirile la plata se acordă numai pe baza cererilor motivate ale debitorilor, însoţite de documente justificative, depuse la Casele de asigurări de sănătate […]".
În mod eronat, recurenta susţine că instanţa nu a verificat şi analizat modul în care s-a depus documentaţia pentru acordarea facilităţilor fiscale în discuţie şi felul în care părţile şi-au îndeplinit obligaţiile ce le reveneau potrivit OUG nr. 40/2002 şi Ordinului nr. 132/2002.
Aşa după cum, pe bună dreptate, a reţinut instanţa de fond după casare, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că, în afara cererii de acordare a înlesnirilor fiscale, a depus şi documentaţia justificativă, aşa cum impuneau dispoziţiile legale mai sus invocate. Astfel, înscrisurile depuse în dosar în cursul procesului nu poartă nici o menţiune de înregistrare la autoritatea pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea.
Mai mult decât atât, în cererea înregistrată sub nr. 3586 din 19 decembrie 2002 nu se face nici o menţiune privind anexarea unui document justificativ.
Nu se poate reţine nici teza sugerată de recurentă, potrivit căreia intimata Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea ar trebui să facă dovada că nu s-au înregistrat respectivele documente, pe de o parte pentru că depunerea acestor acte nu constituie o prezumţie legală, iar pe de altă parte pentru că, potrivit art. 1169 C. civ., recurentei îi revine sarcina probei, neputându-se pretinde intimatei să producă proba negativă (probaţio incumbit ei qui dicit, non ei qui negat).
Având în vedere că nu a fost demonstrat faptul depunerii vreunui înscris justificativ, recurenta nu poate susţine că, potrivit prevederilor art. 5 din Ordinul nr. 132/2002, intimata-reclamantă Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea, în ale cărei drepturi şi obligaţii s-a subrogat A.V.A.S., trebuia să-i solicite în scris completarea documentaţiei, în cauză nefiind cazul depunerii unei documentaţii incomplete, aşa cum prevede textul normativ indicat, ci al nedepunerii unui astfel de dosar.
De altfel, aşa cum rezultă din procesul-verbal de control nr. 3480 din 11 decembrie 2002, societatea recurentă înregistra la data controlului, obligaţii fiscale restante.
Nu este fondată nici susţinerea recurentei-reclamante, privitoare la scutirile obţinute prin convenţia încheiată cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea, având în vedere că, aşa cum rezultă din adresa nr. 18.852 din 5 iulie 2004, pct. 3, emisă de această autoritate, „sarcina acordării scutirilor la plată pentru dobânzile şi penalităţile de întârziere faţă de Bugetul asigurărilor de sănătate revenea în exclusivitate Casei de Asigurări de Sănătate Vâlcea, care a gestionat acest fond, şi nu Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea, care a preluat acest fond la data de 1 ianuarie 2004".
Cum nu se poate reţine nici că instanţa a încălcat îndrumările deciziei de casare, fondul pricinii fiind cercetat şi dându-se o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, în temeiul tuturor celor expuse şi a dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva sentinţei civile nr. 1571 din 29 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1289/2006. Contencios. Anulare decizie emisă... | ICCJ. Decizia nr. 1292/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
