ICCJ. Decizia nr. 1305/2006. Contencios. Anulare decizie şi act de control incheiat de D.G. F.P Bucureşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1305/2006
Dosar nr. 8231/2004
nr. 26918/1/2004
Şedinţa publică din 13 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1682 din 8 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei SC R. SA Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, atât condiţiile acordării eşalonării, cât şi dispoziţiile OG nr. 11/1996, pe perioada supusă controlului, apreciind că reclamanta nu a contestat condiţiile de eşalonare la plată. Au fost înlăturate şi susţinerile reclamantei privind impozitul pe venitul persoanelor nerezidente, întrucât situaţia acestui impozit pe perioada în discuţie, a fost întocmită pe baza documentelor prezentate organului de control de societate, cât şi în raport cu prevederile OUG nr. 13/2001.
Referitor la suma de 53.862.742 lei, aceasta reprezintă diferenţe impozit pe venit din salarii şi majorări şi penalizări, or, pe acest aspect, instanţa curţii de apel a înlăturat pretenţiile reclamantei faţă de actele depuse şi concluziile raportului de expertiză contabilă.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs, recurenta-reclamantă SC R. SA Bucureşti, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa a pronunţat-o cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
S-a apreciat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi că s-a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, astfel încât s-a schimbat înţelesul acestuia.
De asemenea, recurenta a apreciat că hotărârea este lipsită de temei legal şi instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare, respectiv raportul de expertiză anexat la dosar.
Desigur, pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. nu mai poate fi avut în vedere, de vreme ce a fost abrogat.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Hotărârea primei instanţei este motivată atât în fapt, cât şi în drept.
Societatea recurentă a formulat cerere, în conformitate cu art. 83 din OG nr. 11/1996, către organele fiscale, iar acestea au emis actul administrativ, prin care i-au comunicat petentei, că i s-a aprobat eşalonarea, cât şi faptul că nerespectarea graficului de eşalonare se sancţionează cu anularea facilităţii şi plata sumelor. Corect a reţinut curtea de apel că recurenta-reclamantă nu a contestat condiţiile de acordare a eşalonării, asumându-şi obligaţiile, astfel încât neachitând majorările de întârziere aferente impozitului pe profit pe trimestrul III şi IV/1998, nu poate beneficia de facilităţile prevăzute de OUG nr. 68/1999.
Referitor la impozitul pe venitul persoanelor nerezidente, această situaţie a fost întocmită de organele fiscale, în raport cu actele prezentate de recurentă, cât şi în raport cu prevederile OUG nr. 13/2001.
De altfel şi raportul de expertiză efectuat, probă de care instanţa de fond a ţinut seama, atestă aceste aspecte, atât cu privire la cele mai sus invocate, cât şi privitor la majorări şi penalizări reprezentând diferenţe de impozit pe venit.
De altfel, expertul detaliind fiecare obiectiv de expertiză, a concluzionat, cum corect a reţinut prima instanţă, că reclamanta datorează bugetului de stat, suma de 53.862.742 lei, actele administrative deduse judecăţii fiind expuse.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC R. SA Bucureşti, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1682 din 8 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefundat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1304/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1309/2006. Contencios. Comunicare informaţii... → |
|---|
