ICCJ. Decizia nr. 1292/2006. Contencios. Litigiu privind ajutorul de stat(Legea nr. 143/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1292/2006
Dosar nr. 35720/2/2005
Şedinţa publică din 13 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 noiembrie 2005, reclamanta SC R.T. SRL comuna Ip, judeţul Sălaj, a chemat în judecată Consiliul Concurenţei, solicitând anularea parţială a deciziei nr. 184 emisă de pârâtă, la 30 septembrie 2005, în sensul anulării obligativităţii plăţii sumei de 1.307.953 mii ROL, sumă primită cu titlu de ajutor de stat, pe motiv că aceasta a fost greşit stabilită, reţinându-se eronat nerespectarea regulilor referitoare la nivelul maxim admis al intensităţii ajutorului de stat în zonă defavorizată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2113 din 15 decembrie 2005, a anulat acţiunea reclamantei, ca netimbrată, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, referitoare la taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC R.T. SRL, comuna Ip, judeţul Sălaj, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv faptul că instanţa de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs arătat se susţine că instanţa de fond a avut în vedere dovada de comunicare a citaţiei aflată la dosar, dar care, pe de o parte, nu reflectă realitatea, iar, pe de altă parte, agentul procedural nu a identificat conform datelor din actul de identitate persoana căreia i-a lăsat corespondenţa şi nici nu i-a trecut calitatea conform cerinţelor art. 911 alin. (1) teza ultimă.
În dovedirea susţinerilor sale, recurenta depune copia Statului de plată - salariaţi permanenţi, pentru a dovedi că persoana căreia pretinde agentul procedural că i-ar fi înmânat citaţia, nu este angajatul societăţii.
Examinând cauza, în raport cu critica adusă soluţiei instanţei de fond, cu actele dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi celor ale Normelor de aplicare a acestei legi, acţiunea introdusă la instanţa judecătorească este supusă taxei judiciare de timbru prevăzută de lege. Regula este, deci, că o acţiune se timbrează la depunerea acesteia.
În cauză, reclamanta are aplicat pe acţiune doar timbrul judiciar, (fără însă a fi anulat), dar nu a făcut şi dovada achitării taxei judiciare de timbru. Avându-se în vedere că reclamanta nu a procedat potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997, la primirea acţiunii, (15 noiembrie 2005), s-a dispus citarea reclamantei, cu menţiunea timbrării cu taxă judiciară de timbru în valoare de 3,7 RON, dispoziţie preluată în citativ şi pe dovada de citare a societăţii comerciale.
Din dovada de îndeplinire a procedurii de citare a recurentei-reclamante rezultă că acesta conţine menţiunile prevăzute de art. 100 alin. (1) C. proc. civ., iar conform alin. (4) al aceluiaşi articol, „procesul-verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat".
În cauză, nu s-a făcut dovada înscrierii în fals şi mai mult, se constată că recurenta-reclamantă a expediat către Curtea de Apel Bucureşti, la data de 6 decembrie 2005 (deci după data menţionată pentru primirea citaţiei, 22 noiembrie 2005) un set de înscrisuri, dar tot fără dovada plăţii taxei judiciare de timbru pe care trebuia să o achite, astfel cum s-a arătat, la data depunerii acţiunii.
Referitor la statul de plată - salariaţi permanenţi - decembrie 2005 , act pe care-l invocă recurenta-reclamantă, ca dovadă a inexistenţei unui angajat cu numele menţionat în procesul verbal de înmânare a citaţiei, Înalta Curte constată că acesta nu este de natură a lipsi de relevanţă juridică dovada de citare, acesta putând fi utilizat eventual la înscrierea în fals.
De altfel, Înalta Curte constată că atât dovada de îndeplinire a procedurii de citare, cât şi dovada de primire şi procesul-verbal de predare a sentinţei atacate, este întocmită de acelaşi agent procedural. Pe de o parte, nu s-a invocat neprimirea sentinţei atacate. Pe de altă parte, comuna Ip, judeţul Sălaj, este o localitate de mici dimensiuni, fără străzi, ci doar numere de casă, nefiind, de altfel, dovedită şi nici nu este credibilă susţinerea că agentul procedural nu cunoaşte membrii comunităţii locale şi ar fi înmânat citaţia altei persoane sau nu a dus citaţia la sediul firmei.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar critica formulată acesteia, nefondată, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispoziţiilor art.312 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.T. SRL, comuna Ip, judeţul Sălaj, împotriva sentinţei civile nr. 2113 din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1290/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1304/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
