ICCJ. Decizia nr. 1304/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1304/2006
Dosar nr. 2354/2005
nr. 9799/1/2005
Şedinţa publică din 13 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 octombrie 2004, reclamanta SC R. SA, Direcţia de Telecomunicaţii Sălaj a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Local al comunei Lozna, constatarea că, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.12 nr. 0068, emis de Ministerul Comunicaţiilor, la data de 17 septembrie 1998 şi a HG nr. 673/1997, este proprietara terenului în suprafaţă de 63 mp, situat în localitatea Lozna, nr. 108, precum şi a faptului că, în baza HG nr. 456/1996, a HG nr. 673/1997 şi a Protocolului nr. 461 din 13 august 1996, este proprietara imobilului în suprafaţă utilă de 47,60 mp, în care îşi desfăşoară activitatea Oficiul Comercial Lozna, situat în localitatea Lozna nr. 108, la parterul Căminului Cultural.
Totodată, reclamanta a solicitat să se dispună: notarea în C.F. a clădirii Căminului Cultural Lozna, în suprafaţă utilă de 651,38 mp şi terenul aferent de 853 mp, pe parcela cu numărul cadastral 2, conform documentaţiei anexate; apartamentarea imobilului având nr. cadastral 2, după cum urmează: ap.1 cu nr. cadastral 2/I, compus din 1 sală cu centrală telefonică, 1 sală tampon, 1 sală acumulatoare, în suprafaţă de 47,60 mp, cu teren aferent 63 mp, în favoarea SC R. SA - Direcţia de Telecomunicaţii Sălaj, iar restul spaţiului, în suprafaţă utilă de 603,78 mp şi teren aferent de 790 mp, pentru Statul Român, conform tabelului de apartamentare anexat; înscrierea în C.F., a dreptului de proprietate asupra construcţiei şi a terenului aferent în favoarea SC R. SA - Direcţia de Telecomunicaţii Sălaj.
În şedinţa publică din 3 martie 2005, Primarul comunei Lozna, în calitate de reprezentant în justiţie a unităţii administrativ-teritoriale, a invocat excepţia de nelegalitate parţială a HG nr. 673/1997 şi a HG nr. 456/1997, precum şi a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.12 nr. 0068, emis la data de 17 septembrie 1998, de Ministerul Comunicaţiilor şi a depus motivele scrise cu privire la excepţia întemeiată, pe dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Judecătoria Zalău, prin încheierea din 10 martie 2005, în baza dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, a sesizat Curtea de Apel Cluj, cu soluţionarea excepţiei şi a suspendat judecata.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 362 din 1 iunie 2005, a admis în parte cererea formulată de comuna Lozna, reprezentată de Primar. A constatat nelegalitatea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.12 nr. 0068, emis de Ministerul Comunicaţiilor, în ceea ce priveşte suprafaţa de 63 mp, poziţia 19 din lista anexă.
Totodată, a respins excepţia de nelegalitate parţială a HG nr. 673/1997, precum şi a HG nr. 456/1996, reţinând, în esenţă, că prin acestea nu s-au încălcat prevederi legale sau constituţionale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, SC R. SA - Direcţia de Telecomunicaţii Sălaj, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, precum şi Consiliul Local al comunei Lozna şi comuna Lozna, prin Primar.
SC R. SA - Direcţia de Telecomunicaţii Sălaj, precum şi Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informatizată critică sentinţa atacată, pe de o parte, întrucât, în opinia recurentelor, instanţa de fond în mod greşit nu a constatat inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate a certificatului, în raport cu dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi cu data intrării în vigoare a acestei legi, invocând şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pe de altă parte, recurentele arată că instanţa de fond în mod eronat a reţinut nelegalitatea parţială a certificatului, în raport cu actele normative aplicabile şi cu fişele tehnice depuse la dosarul de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Consiliul Local al comunei Lozna şi comuna Lozna, prin Primar, susţin, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut şi nelegalitatea HG nr. 673/1997, precum şi a HG nr. 456/1996, deşi acestea încalcă dispoziţiile Legii nr. 69/1991, precum şi cele ale art. 135 alin. (3) şi (5) din Constituţia României.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei invocă excepţia nulităţii recursului comunei Lozna, susţinând că nu a fost motivat în termen legal.
Comuna Lozna şi Consiliul Local al comunei Lozna au invocat următoarele excepţii: lipsa calităţii procesuale pasive cu privire la excepţia de nelegalitate a HG nr. 456/1996 şi a HG nr. 673/1997, această calitate având doar emitentul actelor, respectiv Guvernul României; lipsa calităţii procesuale pasive cu privire la excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, această calitate având doar emitentul actului, respectiv Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei; lipsa calităţii procesuale a SC R. SA. cu privire la excepţia de nelegalitate a certificatului, aceasta fiind beneficiara lui, iar nu emitentul actului.
În această situaţie, arată recurentele comuna Lozna şi Consiliul Local al comunei Lozna, trebuie examinat în cazul fiecărei părţi dacă are calitatea de intervenient sau dacă se impune a se respinge recursurile, ca inadmisibile, în cazul în care recurentele se referă şi la alte acte, decât cele pe care le-au emis.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte analizează în prealabil excepţiile ridicate de părţi.
Referitor la excepţia tardivităţii recursului declarat de comuna Lozna şi Consiliul Local al comunei Lozna, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în raport cu dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu cele ale art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum şi cu faptul că, pe de o parte, nu rezultă cu certitudine că recurentele au fost prezente la pronunţarea sentinţei atacate în şedinţă publică, ci doar la dezbateri, iar, pe de altă parte, că sentinţa le-a fost comunicată la 24 iunie 2005.
Cu privire la excepţiile invocate de recurentele comuna Lozna şi Consiliul Local al comunei Lozna, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, în raport cu dispoziţiile legale aplicabile excepţiei de nelegalitate.
Astfel, cadrul procesual a fost stabilit de instanţa de drept comun, iar Legea nr. 554/2004 nu distinge în sensul invocat de recurente, respectiv că la soluţionarea excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ trebuie citat doar emitentul actului supus controlului şi cel ce invocă excepţia.
Dimpotrivă, conform dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, iar recursul prevăzut de art. 4 alin. (3) din aceeaşi lege se judecă tot cu citarea părţilor.
Dacă s-ar accepta teza recurentelor, s-ar ajunge şi în situaţia când, ca efect al invocării din oficiu de către instanţă a unei excepţii de nelegalitate, să se soluţioneze excepţia, doar cu citarea emitentului actului, împrejurare care ar duce la inopozabilitatea soluţiei faţă de celelalte părţi ale litigiului, încălcându-se, astfel, principiul potrivit căruia soluţia dată excepţiei de nelegalitate are efecte între părţile litigiului (inter parte litigantes).
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât emitentul actului supus controlului de legalitate pe cale de excepţie, rareori este şi parte a litigiului.
Examinând cauza, în raport şi cu toate criticile formulate soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile declarate de SC R. SA - Direcţia de Telecomunicaţii Sălaj şi Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologia Informaţiei sunt fondate, iar cel declarat de comuna Lozna şi Consiliul Local al comunei Lozna este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie din oficiu sau la cererea părţii interesate. Este de observat că legiuitorul utilizează sintagma „actul administrativ unilateral", fără să distingă între cele normative şi cele individuale.
În aceste condiţii şi având în vedere că actele administrative normative pot fi atacate oricând şi pe calea acţiunii directe, este obligaţia interpretului legii, (respectiv a celui ce o aplică), de a stabili care a fost voinţa legiuitorului privind actele administrative individuale emise sau adoptate anterior intrării în vigoare a legii (care nu mai pot fi atacate pe calea acţiunii directe). Această obligaţie este evidentă, atunci când din economia textului nu rezultă cu claritate voinţa legiuitorului.
Astfel, o interpretare sistematică, precum şi una teleologică a textelor de lege, conduc la concluzia că este inadmisibilă excepţia de nelegalitate referitoare la actele administrative individuale emise sau adoptate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. Acceptarea tezei contrare ar duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice şi a securităţii juridice.
Prin urmare, în cauză, instanţa de fond, văzând că toate actele cu privire la care s-a invocat excepţia de nelegalitate, au caracter individual (atât hotărârile Guvernului, astfel cum rezultă din conţinutul acestora şi din notele lor de fundamentare, cât şi certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului) şi au fost emise (adoptate) anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, trebuia să constate inadmisibilitatea excepţiei, referitor la toate aceste acte administrative.
Neprocedându-se în sensul arătat, Înalta Curte constată că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică şi în urma admiterii recursurilor declarate de SC R. SA - Direcţia de Telecomunicaţii Sălaj şi Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologia Informaţiei, va fi casată şi se vor respinge excepţiile de nelegalitate invocate în cauză, ca inadmisibile.
Pentru aceleaşi considerente, urmează a se respinge recursul declarat de comuna Lozna şi Consiliul Local al comunei Lozna, în baza dispoziţiilor art. 4 şi 28 din Legea nr. 554/2004, precum şi cele ale art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile invocate de comuna Lozna, judeţul Sălaj, reprezentată de Primar şi Consiliul Local al comunei Lozna, precum şi excepţia invocată de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologia Informaţiei.
Admite recursurile declarate de SC R. SA - Direcţia de Telecomunicaţii Sălaj şi de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologia Informaţiei împotriva sentinţei civile nr. 362 din 1 iunie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge excepţiile de nelegalitate ale certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.12 nr. 0068 din 17 septembrie 1998, emis de Ministerul Comunicaţiilor, HG nr. 673/1997 şi HG nr. 456/1996, ca inadmisibilă.
Respinge recursul declarat de comuna Lozna, reprezentată de Primar şi de Consiliul Local al comunei Lozna.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1292/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1305/2006. Contencios. Anulare decizie şi act... → |
|---|
