ICCJ. Decizia nr. 1338/2006. Contencios. Refuz eliberare decizie privind acordarea drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1338/2006
Dosar nr. 2917/2005
nr. 12049/1/2005
Şedinţa publică din 19 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 24 iunie 2005, reclamantul H.C. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, solicitând anularea deciziei din 14 aprilie 2005, emisă de aceasta şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 214/1999.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susţinut că, deşi în cauză a făcut dovada exproprierii părinţilor săi şi strămutării întregii familii, în mod greşit s-a apreciat că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 214/1999.
Prin sentinţa civilă nr. 105 din 25 iulie 2005, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, reţinând că nu s-a dovedit măsura administrativă a domiciliului forţat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, H.C. care, în esenţă, a reiterat susţinerile făcute prin acţiune.
Recursul este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din OUG nr. 214/1999, astfel cum a fost modificată şi completată, „se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă desfăşurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, persoanelor supuse din motive politice, unor măsuri administrative abuzive".
Potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. d) din acelaşi act normativ, „prin măsură administrativă abuzivă se înţelege şi strămutarea într-o altă localitate".
Din probele administrate în cauză, respectiv relaţii primite de la Direcţia Instanţelor Militare, rezultă fără echivoc că la 2 martie 1949, părinţii reclamantului, expropriaţi în baza Decretului nr. 83/1949, au fost strămutaţi din comuna Rahmanu, judeţul Tulcea, în judeţul Sibiu, la Râmnicu Sărat, unde li s-a fixat un domiciliu obligatoriu.
Chiar dacă din adresa menţionată nu rezultă că împreună cu părinţii săi ar fi fost strămutat şi reclamantul, dovada eliberată de Inspectoratul de Poliţie Prahova, conform căreia acesta avea buletin de identitate eliberat de Poliţia Râmnicu Sărat, la 28 februarie 1952, coroborată cu dispoziţiile martorilor G.I. şi V.I., care confirmă plecarea întregii familii în ziua de 2 martie 1949, din localitatea Rahmanu, reprezintă dovada certă a îndeplinirii cerinţelor OUG nr. 214/1999, art. 3 lit. d), situaţie în care se impune admiterea cererii reclamantului-recurent.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de H.C. împotriva sentinţei civile nr. 105 din 25 iulie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea.
Anulează Decizia din 14 aprilie 2005, emisă de Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, în dosarul nr. 450/2002, al acesteia şi obligă pârâta să emită o nouă decizie prin care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OUG nr. 214/1999.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1332/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1342/2006. Contencios → |
|---|
