ICCJ. Decizia nr. 1340/2006. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1340/2006
Dosar nr. 3425/2005
nr. 14080/1/2005
Şedinţa publică din 19 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 6 decembrie 2002 şi precizată ulterior, reclamantul P.V. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, SC A.S. SA Iaşi, Prefectul judeţului Iaşi, Consiliul Local al comunei Mironeasa şi H.V., solicitând constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.07 nr. 1062 din 13 septembrie 1994, pentru suprafaţa de 2300 mp, care este proprietatea sa, conform titlului emis în 1998, de Comisia Judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Prin aceeaşi cerere, reclamantul a solicitat şi obligarea SC A.S. SA Iaşi, de a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie, terenul situat în intravilanul comunei Mironeasa, în suprafaţă de 0,23 ha şi de a elibera terenul de fierul vechi depozitat acolo.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 142 din 19 septembrie 2005, prin care a respins capătul de acţiune privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ca tardiv formulat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi SC A.S. SA Iaşi.
Aceeaşi cerere a fost respinsă faţă de Prefectul judeţului Iaşi, în calitate de preşedinte al Comisiei Judeţene de Fond Funciar Iaşi, Consiliul Local al comunei Mironeasa şi H.V., directorul SC A.S. SA Iaşi, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea de anulare a sentinţei civile nr. 7725/1994 a Judecătoriei Iaşi şi a deciziei civile nr. 538/1995 a Tribunalului Iaşi.
Prin aceeaşi hotărâre, Curtea de Apel Iaşi a disjuns capetele de cerere privind revendicarea suprafeţei de 0,23 ha şi eliberarea terenului şi a dispus declinarea acestora, în favoarea Judecătoriei Iaşi, precum şi suspendarea judecăţii, până la soluţionarea în mod irevocabil a acţiunii de anulare a actului administrativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul a introdus acţiunea în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, cu depăşirea termenului limită de un an, prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
Astfel, reclamantul a cunoscut despre existenţa actului administrativ, încă de la 24 februarie 1999, când l-a depus în dosarul nr. 3720/1999, al Judecătoriei Iaşi şi în acelaşi an a promovat o primă cerere de anulare a certificatului, acţiune ce a fost constatată, ca perimată, prin sentinţa civilă nr. 140 din 12 septembrie 2005, a Curţii de Apel Iaşi, irevocabilă.
Referitor la cererile privind revendicarea şi eliberarea terenului, instanţa a reţinut că acestea decurg din exerciţiul dreptului de proprietate al reclamantului şi sunt de competenţa judecătoriei, ca instanţă cu plenitudine de jurisdicţie.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul P.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că instanţa a greşit, reţinând tardivitatea cererii de anulare a certificatului de atestare, întrucât nu a avut calitatea de parte în dosarul soluţionat în favoarea SC A.S. SA Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 7725/1994 a Judecătoriei Iaşi.
Pe de altă parte, a învederat reclamantul, au fost încălcate prevederile art. 17 C. proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii şi incidentale sunt de competenţa instanţei care judecă acţiunea principală, astfel încât instanţa a dispus în mod greşit disjungerea cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Împrejurarea menţionată de reclamant, că sentinţa nr. 7725/1994 a Judecătoriei Iaşi, prin care s-a admis acţiunea în constatare a SC A.S. SA Iaşi, nu-i este opozabilă, este lipsită de relevanţă, în raport cu soluţia dată cererii de anulare a certificatului de atestare, emis în 1994, de respingere pentru tardivitate.
Sub acest aspect, însuşi reclamantul, prin precizările depuse la 12 septembrie 2005, la Curtea de Apel Iaşi, a recunoscut că a avut cunoştinţă despre existenţa certificatului eliberat societăţii pârâte, încă din anul 1998, cu ocazia participării în dosarele nr. 10955/1998 şi nr. 3720/1999, ale Judecătoriei Iaşi.
Pe de altă parte, reclamantul a formulat o primă acţiune de anulare la 24 februarie 1999, care a fost constatată perimată prin sentinţa civilă nr. 140 din 12 septembrie 2005, a Curţii de Apel Iaşi.
În aceste împrejurări, în mod justificat s-a reţinut tardivitatea celei de-a doua acţiuni de anulare a certificatului de atestare, formulată la 20 decembrie 2002, fiind depăşit termenul de un an prevăzut de Legea nr. 29/1990, în vigoare la acea dată.
Curtea reţine că este nefondată şi critica privind greşita disjungere a capetelor de cerere, privind revendicarea suprafeţei de 0,23 ha teren şi de obligare a societăţii comerciale la eliberarea terenului. Aceste solicitări conexe, care nu sunt cereri accesorii, sunt de competenţa instanţei de drept comun care urmează a se pronunţa după rămânerea irevocabilă a sentinţei recurate.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.V. împotriva sentinţei civile nr. 142/CA din 19 septembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1327/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1353/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
