ICCJ. Decizia nr. 1358/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1358/2006
Dosar nr. 1523/1/2006
Şedinţa publică din 19 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 noiembrie 2005, reclamantul P.Ş. a solicitat obligarea pârâtelor C.N.A.S. şi Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, să-i asigure gratuit şi cu prioritate medicamentele Roferon şi Avastin, pe intervalul stabilit de medici, precum şi orice alt medicament prescris de medici pentru boli cronice complementare - ulcer duodenal şi hipertensiune arterială şi să-i achite toate costurile de medicamente şi tratamente pe care le-a plătit cu începere din luna iulie 2005 şi până la zi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este beneficiar al Legii nr. 189/2000, care prevede dreptul la asistenţă medicală şi medicamente, în mod gratuit şi prioritar, dar pârâtele au refuzat să-i asigure cele două medicamente prescrise de medici, pentru diagnosticul dovedit cu înscrisurile din mapa medicală.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 355/CA/2005 - P.I. din 12 decembrie 2005, prin care a admis acţiunea, a obligat pârâtele să-i asigure reclamantului, gratuit şi prioritar medicamentele Roferon şi Avastin, pe intervalul stabilit de medici şi orice alte medicamente prescrise de medici, precum şi să-i plătească acestuia, contravaloarea medicamentelor care i-au fost prescrise de medici şi pe care le-a cumpărat în perioada iulie - 12 decembrie 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 5 lit. a) din Legea nr. 189/2000, reclamantul are dreptul prioritar la gratuitatea asistenţei medicale şi medicamentelor, atât în tratamentul ambulatoriu, cât şi în timpul spitalizărilor, ceea ce nu constituie o discriminare contrară prevederilor art. 11 alin. (2) lit. d) din OUG nr. 150/2002, întrucât această facilitate este recunoscută tuturor beneficiarilor legii respective, ca lege specială.
Apărarea pârâtelor, că medicamentul Avastin nu se află pe lista aprobată prin HG nr. 235/2005, pentru medicamentele acordate asiguraţilor în tratamentul ambulatoriu, a fost respinsă de instanţa de fond, cu motivarea că exista posibilitatea completării listei respective, cu atât mai mult, cu cât acest medicament nu poate fi înlocuit şi nefolosirea lui ar avea repercusiuni grave asupra evoluţiei bolii reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, pârâtele C.N.A.S. şi Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală şi netemeinică.
Recurentele au invocat motivele de nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a aplicat greşit legea şi a interpretat eronat actul juridic dedus judecăţii, deoarece au fost obligate să plătească intimatului, contravaloarea unor medicamente care nu se suportă din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, conform art. I pct. 8 din OG nr. 30/2004, pentru modificarea OUG nr. 170/1999.
Casa de Asigurări de Sănătate Bihor a criticat hotărârea primei instanţe, şi pentru aplicarea greşită a Ordinului nr. 55/42/2005, emis de ministrul sănătăţii, arătând că obligaţiile în sarcina sa nu au temei legal, în condiţiile în care nu are atribuţii privind „Programul prevenţia şi controlul în patologia oncologică", program realizat la nivel naţional prin C.N.A.S. şi prin unităţi sanitare cu responsabilităţi în derularea programului.
În recursul declarat de C.N.A.S., s-a susţinut că acţiunea trebuia respinsă ca lipsită de obiect în privinţa medicamentului Roferon, de care intimatul a beneficiat gratuit în perioada noiembrie 2005 - aprilie 2006. În legătură cu obligaţia sa de a deconta şi cel de-al doilea medicament, Avastin, aceeaşi recurentă-pârâtă a susţinut că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 11 alin. (2) lit. d) din OUG nr. 150/2002 şi ale pct. 2.3 din Ordinul nr. 1113/153/2005 al ministrului sănătăţii, pentru că acest medicament nu este prevăzut în programele de sănătate şi nici în lista aprobată pentru anul 2005, prin HG nr. 235/2005, astfel încât nu există o bază legală pentru decontarea lui din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Intimatul P.Ş. este titular al dreptului recunoscut în art. 5 lit. a) din Legea nr. 189/2000 şi art. 2 lit. d) din OUG nr. 170/1999, aprobată prin Legea nr. 783/2001, de a beneficia în mod gratuit şi prioritar de asistenţă medicală şi medicamente, atât în tratament ambulatoriu, cât şi în timpul spitalizării.
Recurentele-pârâte nu au contestat acest drept, dar au susţinut că nu poate fi valorificat, decât în condiţiile reglementate prin art. I pct. 6 şi 8 din OG nr. 30/2004, şi anume, pentru medicamentele suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi prevăzute în „Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale ale medicamentelor din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman de care beneficiază asiguraţii pe bază de prescripţie medicală, cu sau fără contribuţie personală".
Apărarea astfel formulată se dovedeşte a fi neîntemeiată în privinţa ambelor medicamente solicitate de intimat, să-i fie asigurate în mod gratuit şi prioritar.
Medicamentul Roferon este cuprins în lista menţionată anterior cu denumirea Intron A, dar având aceeaşi acţiune terapeutică asupra organismului, fapt confirmat în recursul său de C.N.A.S.
Pentru medicamentul respectiv, aceeaşi recurentă-pârâtă a arătat că intimatului i-a fost asigurat tratamentul gratuit în perioada noiembrie 2005 - aprilie 2006, dar nu a administrat probe în dovedirea afirmaţiilor din recurs şi în consecinţă, este neîntemeiată susţinerea sa, că acţiunea trebuia respinsă ca fiind rămasă fără obiect. Aceeaşi concluzie rezultă şi din faptul că perioada indicată de recurenta-pârâtă nu corespunde întregii perioade, pentru care intimatul a dovedit că era în drept să beneficieze de acordarea gratuită a acestui medicament.
În privinţa celui de-al doilea medicament, Avastin, apărările recurentelor sunt nefondate, întrucât nu s-a dovedit că în lista aprobată pentru medicamentele gratuite figurează un alt medicament cu aceeaşi acţiune terapeutică şi intimatul avea posibilitatea să-l utilizeze în tratamentul recomandat de medici pentru afecţiunile constatate prin înscrisurile din mapa medicală depusă la dosar.
În atare situaţie, instanţa de fond a apreciat corect ca nefiind relevantă, împrejurarea că acest medicament nu a fost înscris în lista aprobată prin HG nr. 235/2005 şi nici în cadrul programelor naţionale de sănătate, întrucât medicamentul a fost înregistrat la Agenţia Naţională a Medicamentului din luna iunie 2005 şi de la acea dată, recurentele-pârâte aveau posibilitatea să iniţieze procedura de achiziţie în derularea subprogramului de sănătate „prevenţie şi control în patologia oncologică" sau procedura de completare a listei cu medicamente aprobată de Guvern pentru anul 2005, prin actul normativ menţionat anterior.
Casa de Asigurări de Sănătate Bihor a susţinut neîntemeiat că obligaţiile stabilite în sarcina sa prin hotărârea atacată sunt lipsite de bază legală.
Potrivit art. 6 din OUG nr. 170/1999, aprobată prin Legea nr. 783/2001 şi art. 3 pct. 5 din Ordinul nr. 55/42/2005, emis de Ministerul Sănătăţii, casele de asigurări de sănătate gestionează Fondul de asigurări sociale de sănătate şi au atribuţii în derularea subprogramelor de sănătate finanţate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, printre care se află şi subprogramul „Prevenţie şi control în patologia oncologică".
De altfel, C.N.A.S. a şi comunicat intimatului, cu adresa nr. 7956 din 24 octombrie 2005, că pentru asigurarea tratamentului gratuit aprobat cu Intron A, urmează să se adreseze Casei de Asigurări de Sănătate Bihor, prin Compartimentul Programe Naţionale de Sănătate.
Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de C.N.A.S. şi Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, împotriva sentinţei civile nr. 355 din 12 decembrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1354/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1363/2006. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
