ICCJ. Decizia nr. 1354/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1354/2006
Dosar nr. 4092/2005
nr. 30233/1/2005
Şedinţa publică din 19 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 24 martie 2005, reclamantul R.V. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând anularea deciziei de imputare nr. S/27452/3 din 29 octombrie 2004 şi a hotărârilor nr. 27625 din 21 decembrie 2004 şi nr. 6 din 28 februarie 2005, acte prin care a fost obligat la plata sumei de 221.074.000 lei, daune materiale şi morale.
În motivarea cererii, reclamantul a invocat tardivitatea emiterii deciziei de imputare, în raport cu faptul că pârâtul a luat cunoştinţă de pagubă la data înregistrării deciziei civile nr. 645/2003 a Curţii de Apel Oradea, având dreptul, potrivit OG nr. 121/1998, să efectueze cercetarea administrativă şi să stabilească persoanele vinovate, până cel mai târziu la 1 octombrie 2003.
Or, Decizia de imputare a fost emisă la 29 octombrie 2004, cu mult peste termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din OG nr. 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor.
Prin sentinţa civilă nr. 1698 din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a anulat actele atacate, reţinând tardivitatea deciziei de imputare, întrucât conducătorul intimatului-pârât a luat cunoştinţă de producerea pagubei la data comunicării deciziei nr. 12/2003, a Tribunalului Satu Mare.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, recurenţii au arătat că instanţa de recurs a reţinut în mod greşit tardivitatea emiterii deciziei de imputare, întrucât data când pârâtul a luat cunoştinţă de producerea pagubei, o reprezintă data emiterii celor două ordine de plată, prin care s-a dispus achitarea sumei la care Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost obligat ca urmare a pronunţării deciziei civile nr. 645 din 23 iunie 2003, a Curţii de Apel Oradea.
Ultima plată fiind efectuată la 11 mai 2004, rezultă că Decizia de imputare, din 29 octombrie 2004 a fost emisă în termen, perioada de 60 de zile prevăzut de art. 23 din OG nr. 121/1998, putând fi prelungită pentru motive bine întemeiate încă 60 de zile, împrejurări care sunt dovedite în cauză, întrucât, iniţial s-a propus darea la scădere a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat pârâtul.
Cu referire la data luării la cunoştinţă asupra pagubei, recurenţii au arătat că nu pot fi reţinute nici data comunicării deciziei Tribunalului Satu Mare, hotărâre atacată cu recurs de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi nici data pronunţării deciziei Curţii de Apel Oradea, această din urmă hotărâre, irevocabilă, necomunicându-se şi nefăcându-se dovada datei de înregistrare la registratura generală a pârâtului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel, potrivit art. 23 alin. (1) din OG nr. 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, termenul pentru efectuarea cercetării administrative şi înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau şeful unităţii a constatat sau a luat cunoştinţă de producerea pagubei.
Din actele dosarului rezultă că sentinţa civilă nr. 1608/2002 a Judecătoriei Carei, prin care Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost obligat la plata sumei de 221.074.000 lei, despăgubiri civile, a rămas irevocabilă la data de 23 iunie 2003, prin Decizia civilă nr. 645/2003, prin care Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, recursul declarat de instituţia pârâtă în cauza de faţă.
La judecarea litigiului, la Curtea de Apel Oradea, a fost prezent la dezbateri, consilierul juridic al Ministerului Administraţiei şi Internelor, în baza delegaţiei din 9 iunie 2003, emisă de recurent, care a pus concluzii pe fond, astfel cum rezultă din practicaua deciziei nr. 645/2003.
În aceste împrejurări, data de 23 iunie 2003, când s-a şi pronunţat Decizia de respingere a recursului reprezintă, data de la care începe să curgă termenul de 60 de zile prevăzut de lege, pentru emiterea deciziei de imputare.
Reprezentantul ministerului luând cunoştinţă despre faptul că s-a stabilit în mod irevocabil obligaţia de plată, avea datoria să comunice soluţia dată în recurs conducătorului unităţii, în vederea efectuării în termen a demersurilor necesare pentru recuperarea pagubei, neavând relevanţă împrejurarea că Decizia Curţii de Apel Oradea a fost sau nu înregistrată la registratura generală a instituţiei.
În consecinţă, în raport cu data luării la cunoştinţă a pagubei, 23 iunie 2003, emiterea deciziei de imputare la 29 octombrie 2004, s-a făcut cu depăşirea termenului legal, motiv pentru care în mod justificat s-a dispus anularea actului administrativ, ca tardiv.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondate, cele două recursuri declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală Reglementări Juridice şi Contencios, împotriva sentinţei civile nr. 1698 din 18 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1353/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1358/2006. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
