ICCJ. Decizia nr. 1326/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1326/2006
Dosar nr. 4116/2005
nr. 30651/1/2005
Şedinţa publică din 18 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 mai 2005, reclamanta P.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 142 din 21 februarie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada cuprinsă între aprilie 1943 şi 6 martie 1945.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată, acte de stare civilă, copia Registrului matricol al claselor I-VIII al Şcolii populare primare din localitatea Ciocotiş, precum şi declaraţiile autentificate ale unor martori, din care rezultă că, împreună cu mama şi fratele său, reclamanta s-a refugiat, din motive etnice, în primăvara anului 1943, din localitatea Principele Mihai (Traian), judeţul Satu Mare, în localitatea Ciocotiş, judeţul Maramureş, unde a rămas până în mai 1945.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 308/CA/2005 - P.I. din 7 noiembrie 2005, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând ca dovedite susţinerile reclamantei, a admis acţiunea acesteia şi, anulând hotărârea nr. 142 din 21 februarie 2005, emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 şi să-i acorde drepturile ce i se cuvin, pentru perioada 1 mai 1943 - 6 martie 1945.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, susţinând că este netemeinică şi nelegală, faţă de împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei etnice, potrivit legii.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori [alin. (2)].
Or, din declaraţiile martorilor B.G. şi C.V., date în faţa instanţei de fond, coroborate cu copia Registrului matricol al claselor I-VIII al Şcolii populare primare din localitatea Ciocotiş, care atestă că fratele reclamantei a frecventat anul şcolar 1943 - 1944 în această localitate, rezultă că, într-adevăr, reclamanta, împreună cu mama şi fratele său, s-a refugiat, din motive etnice, în primăvara anului 1943, din localitatea Principele Mihai (Traian), judeţul Satu Mare, în localitatea Ciocotiş, judeţul Maramureş, unde a rămas până în mai 1945.
În cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, aşadar, conform legii, instanţa de fond în mod corect admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000 şi, în consecinţă, să-i acorde acesteia, drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 308/CA/2005 - P.I. din 7 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1323/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1327/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
