ICCJ. Decizia nr. 138/2006. Contencios. Anulare parţială Hotărâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 138/2006
Dosar nr. 3675/2004
nr. 14980/1/2004
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş, la 24 februarie 2004, Consiliul Local al comunei Plăieşii de Jos, judeţul Harghita, a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 25 din 26 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, admiterea acţiunii în contencios administrativ, în sensul anulării în parte a HG nr. 45/2003, conform petitului din acţiune.
În motivarea recursului, s-a susţinut că în hotărârea atacată s-a citat greşit textul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 şi că, astfel, s-a şi ajuns la o soluţie greşită.
S-a mai susţinut că s-a încălcat principiul inadmisibilităţii modificării actelor administrative intrate în circuitul civil, precum şi faptul că s-au încălcat prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.
S-a mai invocat de recurentă, încălcarea prevederilor art. 480 şi 481 C. civ., privind respectarea dreptului de proprietate, cu referire la pct. 8 al Anexei nr. l la Legea nr. 213/1998, care prevăd că aparţin de domeniul public al comunelor, „bogăţiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, dacă nu au fost declarat de interes public naţional".
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 25 din 26 ianuarie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al comunei Plăieşii de Jos, judeţul Harghita, în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Finanţelor şi SC P.H., pentru anularea Anexei nr. 25 de la HG nr. 45/2003, în privinţa bunurilor de la poziţiile 26, 27, 28 şi 29 de la Anexa nr. 40 a HG nr. 1351/2001, privind izvoarele din zăcământul de ape minerale carbogazoase „Casin Iacobeni", judeţul Harghita, înregistrată la Guvernul României, sub nr. 30852 cod 8.01, pentru aprobarea bunurilor din domeniul public al statului.
Instanţa de fond a reţinut că în discuţie este actul de inventariere a bunurilor ce aparţin domeniului public, delimitându-se numai domeniul public al statului, judeţelor, municipiilor, oraşelor, comunelor, acte care, în principiu, potrivit art. 23 din Legea nr. 213/2003, pot fi supuse controlului judecătoresc conform Legii nr. 29/1990 (legea anterioară Legii nr. 554/2005, privind contenciosul administrativ). S-a reţinut de instanţă că acest act de inventariere a bunurilor ce aparţin domeniului public, nu creează drepturi noi, nu stabileşte şi nici nu modifică regimul juridic al bunurilor respective, deci nu este de natură a vătăma drepturile reale existente ale deţinătorilor imobilelor.
Instanţa de fond a mai constatat că includerea în Anexa nr. 25 a HG nr. 45/2003 s-a făcut în temeiul art. 135 alin. (4) din Constituţie (nerevizuită), a art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, reţinându-se şi aspectul că „zăcământul de ape minerale carbogazoase - Casin Iacobeni" din judeţul Harghita se află în evidenţa A.N.R.M., fiind luat în evidenţa Comisiei Republicane de Rezerve Geologice, prin încheierea nr. 99-75 din 14 iulie 1975.
Verificându-se actele cauzei, în raport cu motivele de recurs formulate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea atacată în cauză este legală şi temeinică, astfel că recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
În cauză este în discuţie trecerea pe lista de inventar a bunurilor proprietate publică a statului, privind zăcământul de ape minerale carbogazoase „Casin Iacobeni" din judeţul Harghita.
Împrejurarea că prin lista de inventar a HG nr. 1351/2001, aceleaşi izvoare de apă minerală fuseseră menţionate a face parte din domeniul public al comunei Plăieşii de Jos, este nerelevantă faţă de dispoziţiile art. 135 alin. (4) din Constituţie (nerevizuită), precum şi în raport cu art. 3 alin. (3) din Legea 213/1998, zăcământul de apă minerală fiind de interes public naţional, luat în evidenţă, ca atare, încă din 1975, de Comisia Republicană de Rezerve Geologice. Aşa fiind, recurentul nu a fost şi nici nu poate fi titularul unui drept de proprietate asupra acestor izvoare, chiar dacă sunt situate pe teritoriul comunei, ele fiind introduse din greşeală pe liste de inventar din 2001, motiv pentru care s-a şi revenit prin actul administrativ contestat în cauză. Este relevantă în cauză şi Legea nr. 61/1998, ce stabileşte regimul juridic al resurselor minerale(lege neabrogată de Legea nr. 213/1998).
Motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate.
Cu privire la citarea dispoziţiilor legale, opinia recurentului că s-a greşit, este neîntemeiată, judecata făcându-se corect prin coroborarea textelor de legi invocate.
Cât priveşte „încălcarea principiului modificării actelor administrative", recursul este, de asemenea, neîntemeiat, actul administrativ contestat în cauză corectând actul ilegal anterior, printr-un act cu aceeaşi putere juridică. Cum ilegalitatea nu creează drept, recurenta nu poate susţine că actul anterior celui atacat în cauză, trebuie să rămână valabil, acesta fiind nelegal, referindu-se la o inventariere de bunuri, cenzurabile în faţa instanţelor de contencios administrativ.
Cât priveşte încălcarea dreptului de proprietate, este de observat că recurenta nu a avut nici un moment în proprietate zăcământul de ape minerale în litigiu, astfel încât nu se pune problema încălcării art. 480 C. civ.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al comunei Plăieşii de Jos, judeţul Harghita, împotriva sentinţei civile nr. 25 din 26 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1363/2006. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 1411/2006. Contencios. Contestaţie la taxa... → |
|---|
