ICCJ. Decizia nr. 142/2006. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 142/2006
Dosar nr. 1138/2005
nr. 4966/1/2005
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 25 februarie 2005, SC A. SA Cauceu, judeţul Bihor, a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 59 din 21 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susţinut că în mod greşit s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, întrucât reclamantei nu îi este opozabil actul atacat emis de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, act ce nu a lezat-o în nici un drept.
Recurenta a mai susţinut şi faptul că în mod greşit s-a respins şi excepţia de tardivitate a introducerii acţiunii în contencios administrativ, excepţie invocată de Ministerul Agriculturii şi susţinută de recurentă.
Cât priveşte fondul cauzei, recurenta a susţinut că instanţa de judecată nu a analizat şi nu a ţinut cont de actele depuse de recurentă la dosarul cauzei, cu privire la deţinerea imobilului, certificatul de atestare a dreptului de proprietate atacat în cauză fiind un act administrativ emis în conformitate cu prevederile HG nr. 834/1991.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 59 din 21 februarie 2005, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantei K.I. împotriva pârâţilor SC A. SA Cauceu, judeţul Bihor şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
S-a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M.07 nr. 2803, emis de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi s-a dispus radierea încheierii făcute în C.F. nr. 1227 Oradea şi sistarea acestei cărţi funciare.
S-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a tardivităţii introducerii acţiunii.
S-a respins acţiunea, pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M.07 nr. 2800 şi radierea înscrierii făcute în C.F. nedefinitiv 1226 Oradea.
S-a obligat pârâta SC A. SA Cauceu să plătească reclamantei, 11.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că prin acţiune, reclamanta K.I. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi SC A. SA Cauceu, solicitând anularea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M.07 nr. 2800 şi seria M.07 nr. 2803, radierea înscrierilor din C.F. nr. 1226 şi nr. 1227 Oradea, de sub nr. 3,2 şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat că antecesorii ei sunt proprietarii imobilului situat în Oradea, constând în casă şi teren aferent, în suprafaţă de 24.657 mp, înscris în C.F. nr. 1155 Oradea.
Reclamanta a mai menţionat că în anul 1968, imobilul a fost trecut în proprietatea statului, cu titlu de prescripţie, iar, ulterior, ea a depus cerere în baza Legii nr. 10/2000, pentru restituirea imobilului în natură. Reclamanta a contestat certificatele de atestare a dreptului de proprietate eliberate SC A. SA Cauceu, deoarece această societate nu a folosit niciodată acest imobil.
Instanţa de fond s-a pronunţat în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M.07 nr. 2803, reclamanta fiind succesoarea proprietarilor tabulari din C.F. nr. 1155 Oradea, iar pe de altă parte, acest act administrativ este în măsură să vatăme dreptul de proprietate al reclamantei.
Sub acest aspect, s-a făcut precizarea de instanţa de fond că Legea nr. 10/2000 reglementează restituirea imobilelor trecute în proprietatea statului, indiferent cu ce titlu, dar reglementează distinct modalitatea de reparare, în funcţie de faptul dacă imobilul a fost sau nu trecut în proprietatea unei societăţi comerciale. Astfel, drepturile reclamantei la restituire diferă în funcţie de situaţia juridică a imobilului, altele fiind drepturile ei dacă imobilul se află sau nu, în patrimoniul unei societăţi comerciale.
Cât priveşte excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, instanţa de fond a respins-o, având în vedere art. 27, 36 şi 37 din Legea nr. 7/1996, reţinând că înscrierea dreptului de proprietate în C.F., chiar opozabilă terţilor, nu are nici un efect asupra curgerii termenului de prescripţie sau de decădere cu privire la atacarea actului care a stat la baza înscrierii. Mai mult, a menţionat instanţa de fond în motivarea hotărârii atacate în cauză, momentul de la care curge termenul de prescripţie sau de decădere este cel prevăzut în Decretul nr. 167/1998, şi respectiv art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că imobilul înscris în C.F. nr. 1155 Oradea nr. top 6555, 6556/a şi nr. 6557/a, este proprietatea tabulară a lui G.A. şi B.L., antecesorii reclamantei. S-a constatat că din nici un act depus de pârâtă la autoritatea emitentă a actului administrativ contestat în cauză, nu rezultă că antecesorul recurentei în cauză, respectiv I.A.S. Cauaceu, ar fi primit dreptul de administrare asupra acestui imobil, astfel încât certificatul nr. 2803 s-a emis fără ca recurenta în cauză să fi avut în administraţie construcţia pentru care s-a solicitat atestarea dreptului de proprietate pentru terenul aferent.
Verificându-se actele cauzei, în raport cu motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sentinţa atacată în cauză este legală, temeinică, astfel încât în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.
Susţinerile că excepţiile invocate au fost greşit respinse, reiterate cu ocazia recursului de faţă, sunt neîntemeiate.
Intimata-reclamantă în cauză, K.I. are calitate procesuală activă, dovedindu-se că este succesoarea autorilor săi ce au un drept de proprietate asupra imobilului cuprins în actul administrativ contestat, astfel încât nu se poate susţine că nu este vătămată în dreptul ei prevăzut de lege. S-a şi făcut dovada că intimata a cerut restituirea imobilului în natură, potrivit Legii nr. 10/2000.
Cât priveşte susţinerea că cererea de chemare în judecată este tardivă, în mod corect a fost respinsă excepţia, termenul de chemare în judecată prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990 curgând pentru reclamantă, de la data de la care a luat cunoştinţă de actul contestat.
Cât priveşte fondul cauzei, constatându-se că imobilul în litigiu (în cauză s-a efectuat şi expertiza tehnică ce a constatat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 2803/2002 a cuprins şi terenul ce a aparţinut antecesorilor reclamantei), a fost inclus în mod nelegal în actul administrativ atacat de reclamantă, în mod corect instanţa de fond a admis sub acest aspect, cererea de chemare în judecată.
Aşa fiind, reţinându-se că recurenta nu a produs alte acte de natură a determina schimbarea situaţiei de fapt constatată corect de instanţa de fond, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SA Cauceu, judeţul Bihor, împotriva sentinţei civile nr. 59 din 21 februarie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 141/2006. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 144/2006. Contencios → |
|---|
