ICCJ. Decizia nr. 147/2006. Contencios. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 147/2006
Dosar nr. 2024/2005
nr. 8483/1/2005
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 ianuarie 2003, reclamantul L.A.C. a chemat în judecată Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, solicitând obligarea acesteia la emiterea unui act administrativ, prin care să-i asigure încadrarea într-o funcţie publică vacantă de categoria A, clasa I, gradul 1, direct sau prin trepte intermediare, obligarea la repararea prejudiciului material cauzat prin neasigurarea încadrării sale într-o funcţie publică vacantă de categoria A, clasa I, gradul 1, recunoaşterea dreptului de a se menţine dreptul său de a păstra gradul profesional actual de consilier, chiar şi în eventualitatea încadrării într-o funcţie publică inferioară şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 112 din 11 iunie 2003, a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând că s-a făcut dovada că nu există nici o funcţie publică vacantă pentru pregătirea profesională a reclamantului.
Recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 2001 din 18 mai 2004, prin care s-a casat sentinţa recurată şi s-a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
În motivarea deciziei se reţine că instanţa s-a limitat numai la copia unui act intern nedatorat şi care se referă numai la o perioadă scurtă de timp, act ce nici nu a fost pus în discuţia părţilor, impunându-se obligarea pârâtei de a comunica lipsa funcţiilor vacante şi ocupate, iar dacă se face dovada inexistenţei unor posturi vacante, de natura celui ocupat de recurent, se va avea în vedere şi posibilitatea oferirii unui post inferior, cu păstrarea clasei, categoriei şi gradului deja dobândite.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 187 din 4 mai 2005, a admis în parte acţiunea, în sensul că a obligat pârâta să achite reclamantului, suma de 72.124.317 lei, cu titlu de despăgubiri şi suma de 16.057.852 lei, cu titlu de dobândă legală, a respins capătul de cerere privind recunoaşterea gradului profesional, ca lipsit de interes şi a obligat pârâta, să achite reclamantului, suma de 345.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că pârâta nu a răspuns solicitării repetate a instanţei de a comunica dacă la data operării reducerii de personal privind pe reclamant, existau posturi vacante, ca şi lista acestor posturi, ceea ce constituie o puternică prezumţie că aceste posturi existau şi că s-au încălcat dispoziţiile, prin nedistribuirea reclamantului, pe unul din ele.
Faţă de poziţia pârâtei, reţine că este întemeiată, cererea reclamantului, de obligare a pârâtei la plata drepturilor băneşti şi a dobânzilor aferente pe perioada 22 mai 2001 - 15 decembrie 2003, dar se va respinge capătul de cerere referitor la recunoaşterea gradului profesional, deoarece nu i s-a contestat de către pârâtă, acest drept.
Împotriva sentinţe a declarat recurs, pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Primul motiv de recurs priveşte nepunerea în discuţie şi nepronunţarea instanţei asupra faptului că pe rolul Curţii de Apel Suceava s-a aflat dosarul nr. 658/2003, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 112 din 11 iunie 2003, având acelaşi obiect cu cel din pricina de faţă.
Al doilea motiv de recurs se referă la acordarea greşită a despăgubirilor şi dobânzilor la acestea pentru perioada 22 mai - 15 octombrie 2003, cu toate că a comunicat în numeroase rânduri reclamantului, că nu are nici o funcţie publică vacantă, iar acesta nu a depus la dosarul cauzei, adresa nr. 2764 din 15 aprilie 2003, prin care îi răspundea motivat că posturile aferente funcţiilor publice solicitate de acesta nu îi puteau fi redistribuite din cauza profilului său profesional diferit.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie respins, menţionând că instanţa s-a pronunţat asupra dovezilor administrate, despăgubirile i s-au acordat corect, pentru că pârâta a refuzat să transmită instanţei, lista funcţiilor vacante şi ocupate şi că este nereală susţinerea recurentei că nu a depus la dosar, adresa nr. 2764/2003.
Primul motiv de recurs este nefondat.
Prin întâmpinarea depusă de recurenta-pârâtă, la dosarul nr. 7764/2004, a menţionat că pe rolul Curţii de Apel Suceava s-a aflat şi s-a soluţionat o pricină de aceeaşi natură, cu cea de faţă, dar în realitate este aceeaşi cauză, iar sentinţa la care se referă (nr. 112 din 11 iunie 2003), a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, astfel că pricina se află în rejudecare şi nu se impunea a se pune în discuţia părţilor, această chestiune.
Nici al doilea motiv de recurs nu este fondat.
Despăgubirile şi dobânzile s-au acordat corect de către instanţa de fond, ţinându-se cont de faptul că recurenta-pârâtă nu a înţeles să comunice răspuns la repetatele solicitări ale instanţei de a comunica dacă erau posturi vacante la data reducerilor de personal care au afectat de intimatul-reclamant şi lista acestor posturi.
Din acest motiv i s-au acordat intimatului, despăgubiri şi dobânzile aferente, pentru perioada în care nu a fost încadrat în muncă, împrejurarea că ar fi comunicat acestuia astfel de relaţii care, de altfel, sunt în mare parte needificatoare, nefiind de natură să o scutească de obligaţia de a răspunde la solicitările instanţei.
Referitor la cuantumul despăgubirilor şi al dobânzilor, nu s-a invocat ca motiv de recurs, astfel că instanţa nu are de ce să analizeze acest aspect.
Pentru considerentele menţionate mai sus, urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să se respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională a funcţionarilor publici împotriva sentinţei civile nr. 187 din 4 mai 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 146/2006. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 149/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
