ICCJ. Decizia nr. 1527/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 30 iunie 2005, M.M.M. a solicitat ca, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, să se aplice conducătorului autorității publice Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, sancțiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere și, de asemenea, să fie obligată această autoritate publică centrală, la plata unor despăgubiri de întârziere, în valoare de 50.000.000 lei vechi, pentru executarea cu întârziere a sentinței nr. 2/F/CA din 4 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.
Este vorba despre o sentință prin care s-a stabilit în sarcina acelei comisii, obligația de a emite decizia prin care să acorde reclamantului, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, potrivit propriei hotărârii adoptate la data de 8 mai 2003.
Reclamantul și-a motivat cererea, arătând că, deși la data de 18 mai 2005, s-a adresat președintelui comisiei pârâte, cu o petiție, solicitându-i să-și asume răspunderea pentru răspunsul dat cu adresa nr. 1659/2000, demersul său a rămas fără rezultat și hotărârea judecătorească favorabilă pe care a obținut-o, nu a fost pusă în aplicare în termenul de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile.
Prin sentința civilă nr. 135/CA/F din 15 noiembrie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea, aplicând conducătorului autorității publice pârâte, o amendă de 20% din salariul minim pe economie, pe perioada 11 martie - 20 aprilie 2005.
Totodată, a obligat aceeași autoritate să plătească reclamantului, suma de 20.000.000 lei vechi cu titlu de despăgubiri, pentru întârzierea în aplicarea hotărârii judecătorești irevocabile.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în lipsa unui termen stipulat în cuprinsul hotărârii, executarea acesteia trebuia să aibă loc în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile, deci până la 11 martie 2005.
Având în vedere că emiterea deciziei de acordare a calității reclamantului de luptător în rezistența anticomunistă s-a realizat ulterior acelei date, respectiv la 19 aprilie 2005, Curtea a apreciat că devin incidente prevederile art. 24 alin. (2) ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
S-a mai motivat că în cauză este rezonabilă și admisibilă o despăgubire pentru întârziere în sumă de 20.000.000 lei vechi, restul pretențiilor formulate urmând a fi respinse, deoarece neprimirea actului administrativ de către reclamant, nu este imputabilă autorității publice pârâte.
împotriva sentinței au declarat recurs, ambele părți.
Recurentul-reclamant a susținut că în mod greșit prima instanță a admis doar parțial acțiunea, ignorând probele cu înscrisuri cu care s-a demonstrat culpa membrilor Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, în executarea fără întârziere a unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Oral, el a precizat că în raport cu probele respective, cu normele legale în vigoare, era îndreptățit la plata unor despăgubiri pentru întârziere în cuantum de 50.000.000 lei vechi.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dacă în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
în speță, prin sentința civilă nr. 2/F/CA din 4 ianuarie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea lui M.M.M. și a obligat Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, să emită decizia cerută, fără a fixa un termen pentru executarea hotărârii.
Rezultă prin urmare, că în lipsa unui atare termen, executarea trebuia făcută în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, adică până la 11 martie 2005.
Având în vedere că emiterea deciziei a avut ulterior acestei date, mai precis la 19 aprilie 2005, s-a apreciat în mod corect că sunt aplicabile cauzei, prevederile art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ în vigoare, care instituie răspunderea conducătorului autorității publice pârâte, concretizată atât prin aplicarea amenzii judiciare, cât și pin acordarea unor despăgubiri pentru întârziere, la solicitarea reclamantului.
Cuantumul despăgubirilor, stabilit la suma de 20.000.000 lei vechi, este, la rândul său, rezonabil și suficient pentru a acoperi prejudiciul real suferit de M.M.M., datorită aplicării cu întârziere, a măsurilor prevăzute în sentință. El a fost limitat de instanță, la perioada cuprinsă între data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești și data emiterii efective a actului administrativ pretins.
în consecință, fără temei se susține de către recurentul-reclamant, că era îndreptățit la plata unor despăgubiri și pentru perioada care a urmat după data de 20 aprilie 2005, când, din cauze neimputabile autorității emitente, actul administrativ, comunicat prin poștă, nu a putut fi înmânat destinatarului.
în cadrul recursului său, Ministerul Justiției a susținut că cererea reclamantului trebuia respinsă, întrucât întârzierea de numai o lună în eliberarea deciziei este irelevantă, de vreme ce ea nu a produs nici o vătămare intimatului-reclamant, a cărui calitate de luptător în rezistența anticomunistă a fost recunoscută cu efect retroactiv.
Pe de altă parte, curții de apel îi revenea obligația ca în raport cu prevederile H.G. nr. 148/2000, să stabilească în mod expres cine anume este conducătorul autorității publice-pârâte, căruia i-a fost aplicată amenda judiciară, cunoscând faptul că în cauză nu fusese reținută culpa Ministerului Justiției.
Nici aceste critici nu sunt întemeiate.
Comisia pentru cunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă a fost organizată și funcționează, în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 214/1999, la Ministerul Justiției.
Deși nu a fost învestită cu personalitate juridică, ea dispune de o capacitate administrativă proprie, adoptând hotărâri cu majoritatea membrilor prezenți. Conducerea comisiei este realizată de un reprezentant al Ministerului Justiției, desemnat prin ordinul emis de ministrul justiției, iar cheltuielile materiale necesare pentru funcționarea Secretariatului comisiei se asigură din bugetul de venituri și cheltuieli ale aceluiași minister, potrivit art. 1 alin. (3) și (4) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 148/2000.
Atât prin sentința civilă nr. 2/F/CA din 4 ianuarie 2005, cât și prin sentința recurată, Curtea de Apel Brașov a reținut legitimarea procesuală pasivă a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, care a fost citată prin Ministerul Justiției, la care funcționează.
împrejurarea că reprezentarea în proces a fost asigurată de minister, nu înlătură răspunderea funcționarilor publici vinovați de emiterea cu întârziere a actului administrativ și în primul rând, a persoanei care a îndeplinit funcția de președinte al comisiei în perioada ce interesează litigiul.
Temeiul acestei răspunderi juridice îl constituie prevederile art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și ea se concretizează în amenda judiciară și despăgubirile cuvenite reclamantului pentru daunele cauzate prin executarea cu întârziere a hotărârii judecătorești irevocabile.
Așadar, este evident că, deși în dispozitivul hotărârii criticate nu a fost nominalizată persoana care urmează să suporte efectele executării cu întârziere a sentinței civile nr. 2/F/CA din 4 ianuarie 2004, această persoană nu poate fi decât persoana care a îndeplinit în perioada menționată mai sus, funcția de președinte al Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Cât privește despăgubirile bănești, în valoare de 20.000.000 lei, ele se vor achita desigur, de către Secretariatul comisiei, din bugetul de venituri și cheltuieli ale Ministerului Justiției.
Ținând seama de considerentele expuse, precum și de inexistența unor motive de casare, de ordine publică, ce pot fi invocate din oficiu, au fost respinse ambele recursuri, ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1540/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1522/2006. Contencios → |
|---|
