ICCJ. Decizia nr. 1511/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 262 din 21 octombrie 2005, admițând excepțiile invocate de pârâții Guvernul României, Consiliul Local al comunei Blandiana și intervenientul Ministerul Administrației și Internelor, a respins, ca tardiv formulată, acțiunea reclamantei C.C. Vințu de Jos, având ca obiect anularea poziției 12 din Anexa nr. 19 la H.G. nr. 974/2002, examinarea legalității actelor și oportunităților administrative care au stat la baza emiterii acesteia și suspendarea executării actelor administrative atacate.
Pentru a justifica nelegalitatea actelor administrative atacate, reclamanta a susținut că este proprietara imobilului magazin și bufet, calitate ce i-a fost recunoscută de Primăria Blandiana, prin adresele nr. 262/1998 și nr. 160/2004, astfel încât în mod greșit a fost inclus în inventarul bunurilor proprietate publică a comunei.
Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, motivat de faptul că a avut calitatea de inițiator al H.G. nr. 974/2002, cerere admisă prin hotărârea atacată.
Examinând excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâți și intervenient, prima instanță a apreciat că este întemeiată, motivat de faptul că H.G. nr. 974/2002 a fost publicată în M. Of. nr. 701/25.09.2002, iar acțiunea în anularea parțială a acesteia a fost înregistrată numai la data de 5 iulie 2005, cu depășirea termenului de decădere de 1 an, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta C.C. Vințu de Jos, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susținut, în esență, că actul administrativ atacat este un act administrativ individual, nu normativ, emițându-se pentru un drept precis determinat, asupra fiecărui bun al fiecărei unități administrativ-teritoriale și că se impunea examinarea temeiniciei și legalității Hotărârii Consiliului Local nr. 14/2001 și a poziției nr. 12, întrucât s-a invocat nulitatea absolută a acestora, iar Consiliul local i-a recunoscut dreptul de proprietate asupra respectivului bun, încasând toate impozitele.
S-a solicitat a se avea în vedere și faptul că Hotărârea Consiliului Local nr. 14/2001 nu a fost comunicată, iar anexele la hotărârea de Guvern nu au fost publicate în același Monitor Oficial, reclamanta luând cunoștință de existența acestora și includerea imobilului în inventarul bunurilor proprietatea publică a comunei, numai la data de 10 mai 2005, când i s-a transmis adresa nr. 267/2005, conținând această împrejurare, termenul de 1 an curgând în speță numai de la această dată.
Recursul este fondat, prin prisma considerentelor ce se vor arăta în continuare, circumscrise motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru a admite excepția tardivității formulării acțiunii, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reținând că termenul de decădere de 1 an prevăzut de acest text curge, în ipoteza atacării unui act normativ, de la data publicării lui, în speță 25 septembrie 2002, acțiunea fiind depusă numai la data de 5 iulie 2005.
Termenele prevăzute de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile, însă numai acțiunilor ce vizează anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, problema termenelor în cazul actelor normative fiind tranșată prin alin. (4) al aceluiași text.
Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale, pot fi atacate oricând, acțiunile vizând aceste acte, fiind, așadar, imprescriptibile.
Hotărârea de Guvern a cărei anulare parțială s-a solicitat, este un act administrativ normativ emis în temeiul art. 107 din Constituția României (devenit art. 108, ulterior revizuirii acesteia) și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în etapa finală a procedurii speciale de delimitare a domeniului public județean sau de interes local, din însăși această fundamentare juridică rezultând că, indiferent de titlul său, este un act de calificare a bunurilor ca aparținând domeniului public al unităților administrativ-teritoriale, respectiv actul care stabilește regimul juridic ce le este aplicabil, și nu un simplu aviz ulterior, cum susține recurenta.
Prin urmare, sesizarea instanței, cu o acțiune în contencios administrativ, având ca obiect anularea parțială a acestei hotărâri, nu este condiționată de respectarea termenelor prevăzute de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, astfel încât soluția prin care s-a reținut tardivitatea acțiunii, este dată cu aplicarea greșită a legii, sub acest aspect.
Concluzia la care a ajuns prima instanță, este greșită, chiar și pentru ipoteza în care s-ar reține că hotărârea atacată nu ar avea caracter normativ, întrucât în privința bunurilor cuprinse în anexele nepublicate ale hotărârilor de Guvern, pentru atestarea domeniului public de interes județean sau local, momentul de la care ar curge termenul de formulare a acțiunii nu ar putea fi decât cel al comunicării acestora, un alt punct de vedere fiind de natură a aduce atingere principiilor accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consfințite prin art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
în conformitate cu dispozițiile art. 108 alin. (4) din Constituția României, hotărârile adoptate de Guvern se semnează de primul ministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare și se publică în Monitorul Oficial al României, nepublicarea atrăgând inexistența hotărârii.
H.G. nr. 977/2002, prin al căror articol unic s-a atestat apartenența la domeniul public al județului Alba, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din respectivul județ, a bunurilor cuprinse în Anexele nr. 1 - 77, parte integrantă a hotărârii, a fost publicată în M. Of. nr. 701/25.09.2002.
în nota de subsol a hotărârii se menționează, însă, că Anexele nr. 1 - 77 se publică ulterior. Anexele se publică, potrivit practicii editoriale a R.A. M.Of., într-un monitor purtând numărul și data celui în care a fost publicată hotărârea (fără anexe), cu mențiunea "bis", chiar dacă această operațiune tehnică are loc ulterior.
De asemenea, monitorul oficial conținând astfel de anexe, se publică selectiv, în raport cu instituțiile și autoritățile publice interesate. Prin urmare, în aceste condiții, publicitatea opozabilă tuturor, reținută de prima instanță în soluționarea excepției, nu s-a realizat, întrucât publicul nu a fost înștiințat la data de 25 septembrie 2002, cu privire la conținutul integral al respectivei hotărâri de Guvern.
în consecință, reclamanta nu a putut să ia cunoștință despre includerea în Anexa nr. 19, poziția 12, a bunului indicat în acțiune, iar termenul de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi raportat într-o atare ipoteză, decât la data când acesteia i s-a transmis adresa nr. 267 din 10 mai 2005, prin care i-a fost comunicată această împrejurare.
Reținând, așadar, pentru toate aceste considerente, incidența în speță a motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și întrucât procesul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea fondului, înalta Curte, în temeiul art. 312 pct. 1 și 3 și art. 313 C. proc. civ., a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre o nouă judecată, la aceeași instanță.
în cadrul rejudecării vor fi analizate toate celelalte aspecte invocate de recurentă, care, dat fiind motivul de casare reținut, nu au putut fi examinate de instanța de control judiciar.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1513/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1504/2006. Contencios → |
|---|
