ICCJ. Decizia nr. 161/2006. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 161/2006
Dosar nr. 3520/2005
nr. 14.457/1/2005
Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 iunie 2005, reclamantul B.A.R. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi F.G., solicitând să se constate nulitatea absolută a Ordinului nr. 488 din 23 mai 2005, emis de cel de al doilea pârât şi obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor ce i se cuvin, pentru eliberarea sa din funcţia de director executiv al O.J.C.A. Maramureş, precum şi suspendarea executării ordinului, până la soluţionarea cauzei.
În motivarea acţiunii arată că ordinul nu este motivat în fapt şi că nu s-a efectuat cercetarea prealabilă, iar dispoziţiile legale menţionate în ordin nu sunt aplicabile în cauză.
Mai arată că nu a aderat la nici o grupare politică sau civilă, ci la o organizaţie profesională şi că va face dovada cuantumului despăgubirilor materiale şi a daunelor morale, pe parcursul procesului, în funcţie de poziţia pârâţilor.
Prin precizarea la acţiune depusă ulterior menţionează cuantumul despăgubirilor la 27.000.000 ROL şi daune morale la 5.000.000 ROL.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 603 din 3 octombrie 2005, a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând că O.J.C.A. Maramureş s-a reorganizat în temeiul art. 1 din OG nr. 22/2005, funcţia deţinută de reclamant nu s-a regăsit în noua-organigramă, iar ocuparea noilor funcţii de conducere se poate realiza numai prin concurs.
Reţine şi că ordinul contestat nu a fost încheiat cu nesocotirea sau încălcarea unor norme imperative care să atragă nulitatea acestuia, el respectând toate cerinţele impuse de legiuitor prin norme juridice imperative, iar faptul că nu cuprinde termenul şi instanţa la care poate fi atacat, nu poate constitui motiv de nulitate, pentru că ele sunt stabilite de legiuitor.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că aceasta s-a pronunţat cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Consideră că instanţa a omis să analizeze contestaţia, în raport cu dispoziţiile Codului muncii, care constituie cadrul juridic de bază specific acestui litigiu şi pe care l-a invocat constant în susţinerea cererii sale.
Menţionează că nelegal nu s-a constatat nulitatea absolută a ordinului, cu toate că acesta nu cuprinde motivarea în fapt a măsurii luate şi nu face trimitere la dispoziţiile legale care reglementează cauzele de încetare a contractului de muncă, iar instanţa nu a avut rol activ în a solicita reprezentantului primului pârât, opinia şi explicaţiile necesare cu privire la nulitatea absolută a ordinului.
Susţine că instanţa a pronunţat hotărârea, cu aplicarea greşită a legii şi în ce priveşte examinarea probelor administrate, neţinând cont că măsura luată împotriva sa e abuzivă, neexistând împrejurări sau fapte probatorii de natură să permită concedierea sa, pentru că instanţa a rămas în continuare cu aceeaşi structură organizatorică, cu aceleaşi obiective şi sarcini de serviciu şi cu aceeaşi schemă salarială de funcţionare.
Intimatul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Arată că instanţa de fond a reţinut corect că ordinul contestat respectă toate cerinţele impuse de legiuitor, prin norme juridice imperative, reducerea postului recurentului fiind justificată, pentru că atribuţiile aferente acestuia s-au modificat în proporţie de 50%, funcţia de director executiv nu mai există, iar în urma reorganizării, conducerea instituţiei e asigurată de un director executiv, ca funcţie de natură contractuală şi că a avut loc o reorganizare efectivă a instituţiei.
Analizând motivele de recurs invocate, în raport cu materialul probator administrat şi cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Ordinul nr. 488 din 23 mai 2005, al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, s-a dispus eliberarea recurentului din funcţia publică de conducere de director executiv al O.J.C.A. Maramureş, cu acordarea unui preaviz de 30 de zile, în perioada 23 mai 2005 - 23 iunie 2005.
În preambulul ordinului se invocă temeiul juridic al emiterii acestuia, şi anume, art. 84 alin. (7) şi art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 şi art. 8 alin. (3) şi art. 9 alin. (6) din HG nr. 155/2005, avându-se în vedere şi Ordinul ministrului nr. 340 din 10 mai 2005 şi adresa nr. 152447 din 12 mai 2005.
Instanţa de fond a pronunţat hotărârea, fără să dispună de suficient material probator.
Conform prevederilor art. 1 din OG nr. 22/2005, privind reorganizarea activităţii de consultanţă agricolă, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 77/2005, „A.N.C.A. se reorganizează ca instituţie de specialitate a administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, finanţată de la bugetul de stat şi din venituri proprii".
De asemenea, art. 6 alin. (3) din ordonanţă stabileşte că „Patrimoniul, posturile, fondurile de finanţare aferente anului 2005, precum şi personalul aferent oficiilor/centrelor de consultanţă agricolă judeţene şi al municipiului Bucureşti, ale centrelor locale de consultanţă agricolă ce aparţin acestora, precum şi ale caselor agronomului se preiau, conform legii, de către A.N.C.A., în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe. Preluarea acestora se face pe bază de protocol de predare-preluare".
Alin. (4) al aceluiaşi articol (aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 77/2005) prevede că „Personalul se preia conform prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare".
Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că personalul aferent oficiilor/centrelor de consultanţă agricolă judeţene şi al municipiului Bucureşti s-a preluat de către A.N.C.A., în conformitate cu prevederile Codului muncii.
De necontestat, la data eliberării din funcţie, recurentul era funcţionar public, îndeplinind funcţia de director executiv al O.J.C.A. Maramureş şi îi erau aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, care la art. 102 stabileşte că „Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii".
Din dosarul cauzei nu rezultă din ce motiv recurentul nu a fost preluat de către A.N.C.A., nici dacă în noua organigramă nu mai este prevăzută funcţia publică de director executiv la O.J.C.A. Maramureş, mai ales că dispoziţiile legale prevedeau preluarea, prin transfer, a personalului fostelor oficii/centre de consultanţă agricolă judeţene.
Intimatul minister a susţinut că nu mai există funcţia publică de director executiv, atribuţie ce e exercitată în prezent de un director executiv, dar ca funcţie de natură contractuală, fără să se depună vreo dovadă în acest sens.
Se impunea a se prezenta organigrama O.J.C.A. Maramureş, existentă la data preluării acestuia de către A.N.C.A., şi ca şi organigrama întocmită după preluare, pentru a se vedea posturile existente în ambele situaţii şi dacă a existat vreo reducere efectivă de personal.
Nu sunt dovezi nici în ce priveşte atribuţiile avute de directorul executiv, până la data pretinsei reorganizări, ca şi cele avute după aceea, fiind necesar în acest scop să se depună fişa postului pentru cele două situaţii.
Ca atare, se impune ca hotărârea recurată să fie casată, iar cauza să se retrimită la instanţa de fond, în vederea completării materialului probator, în sensul celor menţionate mai sus, precum şi cu alte dovezi ce vor rezulta ca fiind necesare justei soluţionări a pricinii.
Văzând şi prevederile art. 312, 313 şi 315 C. proc. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.A.R. împotriva sentinţei civile nr. 603 din 3 octombrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa civilă atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 160/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 163/2006. Contencios → |
|---|
