ICCJ. Decizia nr. 179/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 179/2006
Dosar nr. 2361/2005
nr. 9826/1/2005
Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 811 din 23 martie 2005, Curtea de Conturi a României, urmare a analizării procesului-verbal de constatare nr. 55 din 14 ianuarie 2005, întocmit de Direcţia de Control Financiar Ulterior Bistriţa Năsăud, cu privire la sancţionarea abaterii prevăzută de art. 127 lit. b) din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a stabilit în sarcina lui V.M., o amendă civilă de 29.417.000 lei, reprezentând salariul brut pe două luni, amenda încasată urmând a se face venit la bugetul statului.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Conturi a reţinut că V.M., director la SC G.C.L. Năsăud, a săvârşit abaterea prevăzută de art. 127 lit. b) din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constând în aceea că nu a respectat termenul de 31 august 2004, stabilit prin Decizia nr. 5 din 22 iunie 2004, a Directorului Direcţiei de Control Financiar Bistriţa-Năsăud, în vederea încheierii de către SC G.C.L. Năsăud, de contracte de prestări servicii pentru alimentarea cu apă şi canalizare, cu toţi utilizatorii persoane fizice şi juridice.
Curtea a înlăturat apărările formulate de către pârât, în sensul că nu a putut realiza în termen măsura dispusă, din cauză că nu erau constituite asociaţii de proprietari, ca lipsite de relevanţă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând, în esenţă, că în mod nejustificat a fost sancţionat prin aplicarea amenzii de 29.417.000 lei, întrucât din motive obiective nu a putut respecta termenul de 31 august 2004, pentru încheierea contractelor de prestări servicii.
Se susţine, astfel, că termenul stabilit a fost foarte scurt şi societatea s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a încheia contractele cu beneficiarii, mai ales că mulţi dintre aceştia sunt plecaţi în străinătate iar alţii sunt în vârstă şi refuză pur şi simplu să încheie aceste contracte, neexistând nici un text de lege care să-i oblige la încheierea lor.
Pe de altă parte, măsura luată împotriva sa este prea severă, raportat la gradul de pericol social al faptei, aspect care impune schimbarea sancţiunii aplicate din amendă, cu avertisment.
Recurentul a încadrat motivele de recurs în dispoziţiile art. 304 pct. 5, 9 şi 10 C. proc. civ.
Constatând, însă, că hotărârea a fost pronunţată de Curtea de Conturi, cu încălcarea regulilor de competenţă, în sensul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va analiza mai întâi această excepţie de necompetenţă.
Astfel, potrivit art. 1 din OUG nr. 117/2003, privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi, de către instanţele judecătoreşti, aprobată prin Legea nr. 49/2004, până la constituirea instanţelor judecătoreşti specializate, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti ordinare.
Având în vedere prevederile art. 2 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, modificată şi completată prin Legea nr. 49/2004, prin care se arată modalitatea de preluare de către instanţele judecătoreşti, a acestor litigii şi ţinând cont de faptul că obiectul dedus judecăţii este stabilirea unei sancţiuni corespunzătoare pentru abaterile cu caracter financiar săvârşite de numitul V.M. şi constatate printr-un proces-verbal încheiat de Direcţia de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi Bistriţa Năsăud, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată competenţa de soluţionare a cauzei, de către tribunal, şi nu de către Curtea de Conturi, cum greşit s-a soluţionat.
Rezultă, deci, că în cauză subzistă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Ca o consecinţă, se va admite recursul declarat de pârât, se va desfiinţa Decizia atacată a Curţii de Conturi a României şi se va trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia de contencios administrativ.
Soluţionarea cauzei, pe excepţie, face inutilă cercetarea motivelor de recurs ce se referă la fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de V.M. împotriva deciziei nr. 811 din 23 martie 2005, a Curţii de Conturi a României, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată şi completată.
Desfiinţează Decizia nr. 811 din 23 martie 2005, a Curţii de Conturi a României şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 163/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 18/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
