ICCJ. Decizia nr. 163/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 163/2006
Dosar nr. 2707/2005
nr. 11209/1/2005
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 15 august 2005, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, P.I. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2299 din 6 aprilie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, solicitând a se constata nulitatea absolută a deciziei atacate şi, rejudecând recursul declarat împotriva sentinţei nr. 1070 din 14 septembrie2003, a Curţii de Apel Cluj, să fie admis şi să se oblige Casa Judeţeană de Pensii Cluj să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii 189/2000.
În motivarea cererii, petentul a susţinut că în mod greşit, prin Decizia atacată în cauză i s-a respins contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 6947 din 15 septembrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestaţie motivată pe omisiunea instanţei de a examina unul din motivele de recurs.
S-a mai susţinut că atât la judecarea recursului, cât şi la judecarea contestaţiei în anulare, instanţa a avut aceiaşi compunere, ceea ce consideră petentul, că reprezintă un caz de incompatibilitate.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin Decizia nr. 2299 din 6 aprilie 2005, dosarul nr. 8667/2004, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, s-a respins contestaţia în anulare formulată de P.I. împotriva deciziei nr. 6947 din 15 septembrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ. S-a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevederilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., respectiv dezlegarea dată nu este rezultatul unei greşeli materiale şi nici nu s-a omis din greşeală a se cerceta vreunul din motivele de modificare sau casare a deciziei nr. 6947 din 15 septembrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a reţinut că schimbarea domiciliului reclamantului nu s-a datorat persecuţiei etnice.
De altfel, nici în această nouă contestaţie în anulare formulată cu ignorarea art. 321 C. proc. civ., petentul nu a indicat ce anume motiv de recurs s-a omis a se cerceta.
Cât priveşte susţinerea incompatibilităţii judecătorilor ce au participat la completul de judecată care a pronunţat respingerea recursului împotriva hotărârii instanţei de fond, cu judecătorii ce au soluţionat contestaţia în anulare, calea extraordinară de atac, este de observat că cererea petentului este neîntemeiată faţă de dispoziţiile art. 24 C. proc. civ. Potrivit acestui text de lege, este incompatibil judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină să participe la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs sau în caz de rejudecare după casare.
În cauză, este vorba de un complet de judecată ce a soluţionat o cauză în recurs şi apoi a soluţionat o cale extraordinară de atac ce nu atrage incompatibilitatea judecătorilor.
Aşa fiind, cererea fiind neîntemeiată, va fi respinsă potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de P.I. împotriva deciziei nr. 2299 din 6 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios-administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 161/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 179/2006. Contencios → |
|---|
