ICCJ. Decizia nr. 19/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 19/2006
Dosar nr. 3241/2005
nr. 13.344/1/2005
Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoşani, reclamantul a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, pentru ca instanţa să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii a arătat faptul că a fost deportat, împreună cu familia, în Transnistria şi, ca atare, beneficiază de dispoziţiile actului normativ invocat.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantului, Partida Rromilor Social Democrată din România.
Tribunalul Botoşani, prin sentinţa nr. 315 din 24 mai 2005, a declinat competenţa soluţionării cererii, în favoarea Curţii de Apel Suceava, având în vedere dispoziţiile imperative prevăzute de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 304 din 7 septembrie 2005, a admis acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, faptul că reclamantul, împreună cu familia sa, a fost obligat să-şi schimbe domiciliul din motive etnice şi, prin urmare, beneficiază de protecţia legii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, criticând soluţia instanţei de fond, ca nelegală şi netemeinică, întrucât nu s-a dovedit cu înscrisuri, calitatea de persoană refugiată sau deportată.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând motivele invocate, în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, a constatat nefondat, recursul declarat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, iar încadrarea în dispoziţiile legii se poate dovedi cu orice mijloc de probă.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice şi prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, dar şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reclamantul, împreună cu familia sa, a fost nevoit să-şi schimbe domiciliul, din motive etnice, iar în conformitate cu dispoziţia prevăzută de art. 1 lit. a) din Legea nr. 118/2000, se încadrează în dispoziţia legală, cei care au fost deportaţi în ghetouri şi lagăre din străinătate.
Pentru aceste considerente, soluţia instanţei de fond va fi menţinută şi, pe cale de consecinţă, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei nr. 304 din 7 septembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 18/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 204/2006. Contencios. Anulare hotărâre... → |
|---|
