ICCJ. Decizia nr. 1615/2006. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1615/2006
Dosar nr. 2778/2005
nr. 11496/1/2005
Şedinţa publică din 4 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 897 din 11 martie 2005, reclamantul S.N.V. U. Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, anularea Anexei nr. 1 la Ordinele nr. 40 şi nr. 41 din 12 ianuarie 2005, emise de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 22/2005, pârâta a abrogat deciziile prin care au fost constituite Comisia de disciplină şi Comisia paritară, pârâta considerând că S.N.V. U. nu este reprezentativ „pe linie sindicală" în cadrul instituţiei vamale. Reclamantul a mai arătat că funcţionarii publici pot cere instanţei de judecată, constatarea reprezentativităţii lor, conform Legii nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, coroborat cu dispoziţiile art. 93 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, reprezentativitatea S.N.V. U. fiind constatată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţele civile şi irevocabile nr. 4765/2001 şi nr. 5400/2004.
În cauză, a depus o cerere de intervenţie în interesul pârâtei, L.V., în calitate de director al Direcţiei de resurse umane, organizare generală şi învăţământ din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, care a fost admisă în principiu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 980 din 25 mai 2005, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul S.N.V. U. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor. A admis cererea de intervenţie în interesul pârâtului, formulată de intervenientul L.V.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamantul nu a dovedit că este un sindicat reprezentativ şi pentru funcţionarii publici din Autoritatea Naţională a Vămilor, situaţie în care reprezentarea funcţionarilor publici se face conform art. 5 alin. (3) din HG nr. 1210/2003. S-a reţinut, de asemenea, că acţiunea introductivă de instanţă formulată de reclamant şi soluţionată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5400 din 22 iulie 2005, a vizat doar negocierea contractului colectiv de muncă, iar funcţionarii publici nu încheie un asemenea contract colectiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal, reclamantul S.N.V. U. Bucureşti, prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac şi modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii reclamantului şi a dispunerii revocării Ordinului nr. 22 din 5 ianuarie 2005 şi a Ordinelor nr. 40 şi nr. 41/2005, emise de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin care s-au constituit o nouă comisie de disciplină şi o nouă comisie paritară şi în sensul respingerii cererii de intervenţie depuse de intervenientul L.V.
A învederat recurentul, că instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea reclamantului şi a admis cererea de intervenţie, cu motivarea că nu a fost dovedit de către reclamant, faptul că este un sindicat reprezentativ şi pentru funcţionarii publici din Autoritatea Naţională a Vămilor.
În realitate, potrivit dispoziţiilor art. 93 din Legea nr. 188/1999, cum nu există o reglementare specială în ceea ce priveşte obţinerea de către funcţionarii publici, a reprezentativităţii sindicale, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, iar reclamanta a făcut dovada, cu sentinţa civilă nr. 5400 din 22 iulie 2004, a Judecătoriei sectorului nr. 1 Bucureşti, că este un sindicat reprezentativ la nivelul Autorităţii Naţionale a Vămilor.
S-a mai arătat, cât priveşte motivarea instanţei de fond conform căreia reprezentativitatea trebuie probată în faţa instanţei de contencios, şi nu dedusă, că această susţinere este nelegală, fiind evident că reprezentativitatea este constatată de judecătoria competentă şi de către instanţa de contencios şi că acceptarea reanalizării în cadrul unui litigiu de contencios administrativ a unei hotărâri pronunţate de judecătorie ar echivala cu crearea posibilităţii desfiinţării unei hotărâri irevocabile printr-o cerere de chemare în judecată pe calea contenciosului administrativ, ceea ce nu este admisibil.
Recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din HG nr. 1210/2003, privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, în cadrul fiecărei autorităţi şi instituţii publice se constituie, prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, comisia de disciplină, care cercetează faptele sesizate ca abateri disciplinare şi propune sancţiunile disciplinare aplicabile funcţionarilor publici care le-au săvârşit, compusă dintr-un preşedinte şi 4 membri titulari, din care 2 membri sunt desemnaţi de către conducătorul autorităţi sau instituţiei publice. În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat, desemnarea celor 2 membri prevăzuţi de art. 5 alin. (1) lit. b) din HG nr. 1210/2003 se face, potrivit prevederilor art. 5 alin. (3) din actul normativ menţionat, prin votul secret al majorităţii funcţionarilor publici din respectiva autoritate sau instituţie publică.
De asemenea, conform prevederilor art. 39 alin. (1) şi art. 40 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ, în cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice, cu excepţia celor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, se constituie, prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, comisia paritară, compusă dintr-un număr de 4 membri titulari, din care 2 membri sunt desemnaţi de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice şi 2 membri de către organizaţia sindicală reprezentativă a funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice. În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat, desemnarea celor 2 membri prevăzuţi de 40 alin. 3 lit. b) din HG nr. 1210/2003, se face, potrivit prevederilor art. 40 alin. (5), prin votul secret al majorităţii funcţionarilor publici din respectiva autoritate sau instituţie publică.
Actele administrative atacate, respectiv Ordinul nr. 22 din 5 ianuarie 2005 şi Ordinele nr. 40 şi nr. 41 din 12 ianuarie 2005, toate emise de Secretarul de Stat al Autorităţii Naţionale a Vămilor, au fost emise în temeiul prevederilor art. 5 alin. (3) şi art. 40 alin. (5) din HG nr. 1210/2003, în mod legal, întrucât reclamantul S.N.V. U. nu a făcut dovada că este reprezentativ la nivelul Autorităţii Naţionale a Vămilor, sub aspectul avut în vedere de dispoziţiile referitoare la comisiile de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.
Într-adevăr, cu sentinţa civilă nr. 5400 din 22 iulie 2004 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, s-a făcut dovada că reclamantul, care are ca membri, atât funcţionari publici, cât şi personal contractual, îndeplineşte condiţiile de reprezentativitate cerute de lege pentru negocierea contractului colectiv de muncă, în condiţiile Legii nr. 130/1996, nu şi dovada faptului că acesta îndeplineşte şi condiţiile de reprezentativitate limitate la funcţionarii publici, necesare pentru desemnarea din cadrul acestui sindicat a celor 2 membri în comisia de disciplină şi în comisia paritară, în condiţiile HG nr. 1210/2003.
O atare constatare a îndeplinirii condiţiilor de reprezentativitate, limitat la funcţionarii publici din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, necesară pentru organizarea comisiilor de disciplină şi paritară în condiţiile HG nr. 1210/2003, nu este în competenţa instanţei de contencios administrativ, ci în competenţa instanţei prevăzute de Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, potrivit normei de trimitere cuprinse în art. 93 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, conform cu care dispoziţiile acestei legi speciale se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative şi penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.
În aceste condiţii, reţinând şi că, în ceea ce priveşte Ordinul nr. 40 din 12 ianuarie 2005, al Autorităţii Naţionale a Vămilor, atacat de reclamant prin acţiune, acesta a fost revocat implicit prin Ordinul nr. 1684 din 15 iunie 2005, prin care s-a numit o nouă comisie de disciplină, urmează a fi respins recursul declarat de S.N.V. U., împotriva sentinţei civile nr. 980 din 25 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.V. U. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 980 din 25 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1597/2006. Contencios. Refuz nejustificat... | ICCJ. Decizia nr. 1616/2006. Contencios → |
|---|
