ICCJ. Decizia nr. 1593/2006. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele fiscale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1593/2006
Dosar nr. 2172/2005
nr. 9074/1/2005
Şedinţa publică din 4 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 855 din 11 mai 2005, Curtea de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, modificată şi republicată, a respins excepţia necompetenţei materiale şi a respins plângerea formulată de Consiliul Judeţean Constanţa împotriva încheierii nr. 51 din 30 septembrie 2004, pronunţată de Direcţia de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Constanţa, prin care s-a dispus descărcarea de gestiune a ordonatorului de credite.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, Curtea a reţinut, pe de o parte, că este competentă a soluţiona plângerea, fiind vorba de o acţiune premergătoare unui litigiu, nefiind aplicabile dispoziţiile OUG nr. 117/2003 şi cele ale art. 155 pct. 6 din Constituţie. Pe de altă parte, Curtea a reţinut că plângerea este nejustificată, întrucât toate aspectele sesizate au fost menţionate în raportul de control şi au fost considerate a fi legale şi, ca atare, în mod corect completul a acordat descărcarea de gestiune.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal, Procurorul general financiar, în baza dispoziţiilor art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 77/2002, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., precum şi cele ale OUG nr. 117/2003 şi ale Legii nr. 49/2004. În esenţă, se susţine că soluţia Curţii, privind excepţia de necompetenţă materială, este nelegală şi netemeinică.
Prealabil examinării recursului, se impune, însă, soluţionarea excepţiei nulităţii recursului invocată de intimat, conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., referitoare la semnarea recursului de un procuror financiar, în numele Procurorului general financiar.
Cu privire la excepţia invocată, se reţine că aceasta este nefondată, avându-se în vedere, pe de o parte, dispoziţiile art. 131 şi 132 din Constituţia României, revizuită şi cele ale art. 62 şi 64 din Legea nr. 304/2004, referitoare la principiul subordonării ierarhice în activitatea Ministerului Public. Pe de altă parte, se are în vedere faptul că reprezentantul Ministerului Public, în calitate de succesor al Procurorului general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, conform dispoziţiilor OUG nr. 53/2005, aprobată prin Legea nr. 311/2005, a susţinut prezentul recurs în şedinţa publică din 4 mai 2006, astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosarul cauzei în termen legal.
Examinând cauza, în raport cu critica formulată soluţiei Curţii de Conturi a României, cu actele dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, este necontestat că, prin încheierea nr. 51 din 30 septembrie 2004, a Direcţiei de Control Financiar Ulterior Constanţa, în completul constituit conform art. 31 lit. b) din Legea nr. 94/1992, republicată, cu completările şi modificările ulterioare, s-a dispus descărcarea de gestiune a ordonatorului de credite, Consiliul Judeţean Constanţa, pentru exerciţiul bugetar al anului 2003.
În conformitate cu dispoziţiile art. 34 din aceeaşi lege, plângerea împotriva încheierii prin care s-a dispus descărcarea de gestiune, poate fi introdusă la Colegiul jurisdicţional, în termen de 30 de zile de la comunicare, iar nu la Curtea de Conturi a României, în compunerea prevăzută de art. 56 din lege.
Este cunoscut că potrivit dispoziţiilor OUG nr. 117/2003, aprobată prin Legea nr. 49/2004, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti, acte normative emise în baza dispoziţiilor art. 140 alin. (1) teza ultimă din Constituţia României, revizuită, potrivit cărora Curtea de Conturi nu mai are activitate jurisdicţională (activitate pe care a avut-o în baza vechiului art. 139 din Constituţia României din 1991).
Prin urmare, în baza dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată şi completată, precum şi a celor ale art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 117/2003, aprobată prin Legea nr. 49/2004, Înalta Curte constată că plângerea a cărei soluţionare era de competenţa Colegiului jurisdicţional, urmează a fi judecată de tribunal, secţia de contencios administrativ.
În consecinţă, se va admite recursul, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Procurorul general financiar al Curţii de Conturi a României şi de Consiliul Judeţean Constanţa împotriva deciziei nr. 855 din 11 mai 2005 a Curţii de Conturi a României.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Respinge excepţia invocată de intimatul D.S.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1585/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1594/2006. Contencios. Anulare decizie Comisie... → |
|---|
