ICCJ. Decizia nr. 1585/2006. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1585/2006
Dosar nr. 2783/2005
nr. 11513/1/2005
Şedinţa publică din 3 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 25 iulie 2005, Direcţia Regională Vamală Craiova, în nume propriu şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor şi pentru Biroul Vamal Alexandria, au declarat recurs împotriva sentinţei nr. 959 din 23 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 507/2005.
În motivarea recursului s-a susţinut că sentinţa civilă atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, recursul întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
S-a mai susţinut că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), întrucât în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că un act normativ intrat în vigoare în 2004 respectiv HG nr. 803/2004, poate fi aplicat unor operaţiuni vamale efectuate în perioada 29 martie 2003 - 26 noiembrie 2003, respectiv, greşit produsele importate anterior HG nr. 803/2004, au fost încadrate tarifar la poziţia tarifară 7224 90 31.
Mai mult, s-a susţinut de recurentă, că instanţa de fond, în mod greşit, nu a ţinut seamă de toate prevederile HG nr. 803/2004, respectiv nu s-a avut în vedere că de prevederile acestui act normativ beneficiază: numai importurile de produse, aşa cum sunt descrise la art. 1 din act - oţelul sub forme de bare, cu secţiunea circulară sau tubulară, având un conţinut ca, carbon de minimum 0,9%, dar maximum 1,15% şi un conţinut de crom de minimum 0,5%, dar maximum 2% şi, eventual, cu un conţinut de molibden de maximum 0,5% din greutate, care au fost folosite pentru producţia de rulmenţi.
Acestea reprezintă semifabricate care se încadrează la poziţia tarifară 7224.90.31.
Recurentul a susţinut că expertiza tehnică efectuată în cauză nu a putut stabili faptul că materia primă importată de SC K.R. SA Alexandria a fost folosită de aceasta pentru producţia de rulmenţi. Aceasta, întrucât o parte din cantitatea de oţel importată de SC K.R. SA Alexandria (cu facturile nr. 128 A, nr. 129 A, nr. 130 A, nr.131 A, nr. 136 A, nr. 151 A, nr. 154 A, nr. 156 A, nr. 158 A, nr.166 A, nr. 162 A, nr. 175 A, nr. 177 A) nu se regăseşte în fişele limită de consum. Pe de altă parte s-a constatat că oţelul importat în baza facturilor externe din perioada 22 septembrie 2003 - 4 decembrie 2003 fac dovada că materia primă a fost pusă la dispoziţie secţiei de forjă, dar aceasta este doar prima secţie din fluxul tehnologic al fabricaţiei de rulmenţi. Deci, nefăcându-se dovada că oţelul a trecut prin toate fazele de producţie, nu se poate concluziona că oţelul a fost folosit efectiv pentru fabricarea rulmenţilor.
Se mai susţine de recurentă că instanţa de fond nu a motivat încadrarea tarifară greşită reţinută, deşi expertiza efectuată în cauză a stabilit că încadrarea tarifară corectă este cea stabilită de autoritatea vamală.
S-a precizat de recurentă că, făcându-se un control ulterior pentru verificarea operaţiunilor vamale derulate de societate cu contestatorii, începând cu 29 septembrie 2003, până la 26 noiembrie 2003, avându-se în vedere şi protocolul tehnic nr. 159 - 95 la contractul de vânzare-cumpărare nr. 343245-00/2002, încheiat între D.T. Ltd. din Cipru, B.C. Inc. USA şi SC K.R. SA, s-a considerat necesar a se cere opinia R. SA care a stabilit că produsele în cauză nu sunt semifabricate laminate în forme primare, deci marfa importată nu reprezintă oţeluri aliate în lingouri sau laminate în forme primare.
Recurenta a reţinut că faţă de documentele cauzei, caracteristicile produselor importate, încadrarea corectă a mărfii este poziţie tarifară 7228.30.49, iar nu 7224.90.31, cum a declarat SC K.R. SA Alexandria.
Sentinţa a mai fost atacată şi de Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care a solicitat, de asemenea, admiterea recursului, casarea sentinţei, cu reţinerea corectă a codului tarifar pentru marfa importată de SC K.R. SA Alexandria, care este 7228.30.49, respectiv „alte bare şi tije simplu laminate trase sau extrudate la cald din oţeluri, cu un conţinut de carbon de minimum 0,9%, dar maxim 1,15% şi un conţinut de crom de minimum 0,5% dar maximum 2% şi, eventual, un conţinut de molibden de maximum 0,5% din greutate, cu secţiune transversală având diametrul sub 80 mm".
La 8 decembrie 2005, SC K.R. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor declarate.
Printr-o primă apărare, intimata a susţinut că recursurile declarate în cauză sunt tardive, conform art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ.
De precizat sub acest aspect că la 15 februarie 2006, intimata, prin avocat, a declarat că nu mai susţine tardivitatea recursurilor declarate în cauză.
S-a mai susţinut că în mod greşit, actele de control vamal au stabilit că societatea comercială datorează suma de 7.043.851.873 lei şi că încadrarea tarifară corectă a mărfii importate este de 7224.90.31 şi că i se aplică HG nr. 803/1994, întrucât hotărârea de guvern are caracter de normă interpretativă, explicitând caracteristicile ce urmează a fi avute în vedere la încadrarea tarifară a produselor (care este poziţia tarifară 7224.90.31).
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin sentinţa nr. 959 din 23 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de către reclamanta SC K.R. SA, a anulat actele constatatoare de la nr. 29, la nr. 63 din 4 decembrie 2003 şi Decizia nr. 52 din 24 februarie 2004, ca nelegală.
Totodată, a exonerat societatea de plata sumei de 7.043.851.873 lei.
Hotărârea pronunţată de instanţa de fond este greşită şi urmează a fi casată, conform art. 312 C. proc. civ., prin admiterea recursurilor declarate în cauză. Aşa cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză, necontestată de părţi şi greşit înlăturată de instanţă, a stabilit în urma analizelor de specialitate (în cauză s-a efectuat expertiza metalurgică) că produsele importate de societate se încadrează în Tariful vamal de import la poziţia 7228.30.49.
Mai mult, cu privire la aspectul dacă importurile efectuate au fost utilizate pentru producţia de rulmenţi, expertul a stabilit prin suplimentul de expertize următoarele:
1. Cantităţile de oţel prevăzute în facturile externe din perioada 22 septembrie 2003 - 4 decembrie 2003 (nr. fac. 121 A - 177 A), cu excepţia celor menţionate mai sus, se regăsesc în fişele limită de consum ale secţiei forjă.
2. Faptul că în fişele limită de consum se regăsesc aceste cantităţi, are semnificaţie că ele au fost aprovizionate şi puse la dispoziţie acestei secţii, pentru fabricarea inelelor de rulmenţi.
Aceasta este prima secţie din fluxul tehnologic al fabricaţiei de rulmenţi.
Deci, cât timp nu s-a făcut dovada parcurgerii tuturor fazelor de producţie cu înregistrarea cantităţilor de materie primă care trebuie să se regăsească pentru secţia următoare, reţinerea simplă că oţelul a fost folosit la fabricarea rulmenţilor, este incorectă. Controlul a privit perioada 29 martie - 26 noiembrie 2003, iar folosirea oţelurilor pentru prima secţie de fabricare priveşte perioada 22 septembrie 2003 - 4 decembrie 2003.
Deci, nu s-a făcut dovada că oţelul importat a fost folosit efectiv la producţia de rulmenţi (făcându-se dovada trecerii prin toate fazele procesului de producţie), pentru a se putea concluziona că întreaga cantitate de oţel a fost folosită la fabricarea rulmenţilor.
Pe de altă parte, caracteristicile materiei prime importate nu pledează pentru încadrarea tarifară mai avantajoasă cerută de societate. Astfel, potrivit verificărilor ulterioare, avându-se în vedere protocolul tehnic nr. 159 - 95 la contractul de vânzare-cumpărare nr. 343245-00/2002, încheiat între firma străină şi SC K.R. SA, se referă la bare laminate la cald şi bare laminate la rece care, potrivit notelor explicative la sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor şi clasificate la poziţia 7228, sunt încadrate la: alte bare şi tije din oţeluri aliate ce nu constituie semifabricate din oţeluri aliate.
Deci, hotărârea instanţei de fond este greşită şi urmează ca, admiţându-se recursurile declarate în cauză, să se respingă acţiunea societăţii pentru considerentele sus-citate.
Cât priveşte HG nr. 803/2004, are, într-adevăr, caracter explicitiv, dar în cauză admiterea recursului de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este determinată de neîncadrarea materiei prime importate de societate în mod corect, datorită caracteristicilor materiei prime, iar nu a neretroactivităţii actului normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia Regională Vamală Craiova, în nume propriu şi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor şi Biroul Vamal Alexandria, precum şi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei civile nr. 959 din 23 mai 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea reclamantei SC K.R. SA Alexandria.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1570/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1593/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
