ICCJ. Decizia nr. 1616/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1616/2006
Dosar nr. 4012/2005
nr. 16418/1/2005
Şedinţa publică din 4 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1660 din 12 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.B., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, dispunând anularea Ordinului nr. 297 din 29 aprilie 2005 şi reîncadrarea reclamantului în funcţia de inspector şef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Bucureşti (echivalentă funcţiei de director executiv).
În motivarea sentinţei se reţine că prin Ordinul nr. 297/2005, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a dispus, începând cu data de 3 mai 2005, eliberarea din funcţia publică de conducere - de director executiv al Direcţiei Teritoriale de Regim Silvic şi de Vânătoare Bucureşti, a reclamantului şi numirea acestuia în funcţia de execuţie de consilier superior 1; motivul eliberării din funcţie l-a constituit apariţia HG nr. 333/2005, pentru reorganizarea direcţiilor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, în inspectorate teritoriale de regim silvic şi de vânătoare.
Se constată că în cauză nu a avut loc o „reorganizare a activităţii", astfel cum este ea definită în dispoziţiile art. 84 pct. 7 din Legea nr. 188/1999, întrucât potrivit art. 4 alin. (1) din HG nr. 333/2005, funcţia publică de inspector şef este echivalentă cu cea de director executiv deţinută de reclamant, iar atribuţiile care revin inspectorului şef [art. 4 alin. (1) din HG nr. 333/2005], sunt aproape identice cu cele din reglementarea anterioară, respectiv art. 4 alin. (1) şi (2) din HG nr. 535/2004, astfel că nu a avut loc o restructurare a funcţiei, care să justifice eliberarea reclamantului din funcţia publică de conducere.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, solicitându-se modificarea în tot a sentinţei nr. 1660 din 12 octombrie 2005, iar pe fond respingerea acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că în mod greşit, instanţa de fond a reţinut împrejurarea că nu ar fi avut loc o reorganizare a activităţii, conform art. 84 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, funcţiile de directori executivi ai D.T.R.S.V. nefiind echivalente ca atribuţii cu cele de inspectori şefi ai Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Bucureşti, având loc o modificare a acestor atribuţii, conform HG nr. 333/2005, în proporţie de peste 50%. Echivalenţa menţionată la art. 4 alin. (1) din HG nr. 333/2005, între cele două categorii de funcţii publice de conducere este raportată numai la nivelul salarizării.
Se precizează că direcţiile teritoriale de regim silvic şi vânătoare nu au avut în obiectul lor de activitate componenta de control al regimului silvic şi al activităţii de vânătoare, ci numai atribuţii în domeniul silviculturii şi cinegetic, astfel cum rezultă din HG nr. 535/2004, care reglementa atribuţiile acestor direcţii; este, astfel, de necontestat că fuzionarea obiectelor de activitate ale direcţiilor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare şi inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi cinegetic a determinat modificarea substanţială a atribuţiilor instituţiilor publice care s-au reorganizat ca inspectorate teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, precum şi a structurii organizatorice a compartimentelor din cadrul lor.
De asemenea, recurentul arată că în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de fond, încălcarea art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 (care prevede că mutarea unui funcţionar public în alt compartiment are loc cu acordul scris al acestuia), acesta nefiind incident în cauză, respectiv în cazul reducerii funcţiei ca urmare a reorganizării activităţii.
Se precizează că funcţiile publice din cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Bucureşti au fost avizate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, prin adresa nr. 475 din 17 mai 2005 şi, totodată, a fost avizat concursul pentru ocuparea funcţiilor respective prin concurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat.
În mod corect, instanţa de fond, pe baza actelor normative aplicabile în cauză, a stabilit că prin reorganizarea Direcţiilor Teritoriale de Regim Silvic şi de Vânătoare, în Inspectorate Teritoriale de Regim Silvic şi Vânătoare, nu a avut loc o modificare substanţială a atribuţiilor aferente postului ocupat de reclamant, astfel încât să fie justificată reducerea acestui post.
Potrivit art. 84 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, reducerea unui post este justificată dacă atribuţiile aferente acestuia se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare al postului respectiv. În speţă, instanţa de fond a reţinut în mod temeinic, pe baza comparării atribuţiilor Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare stabilite conform HG nr. 333/2005, cu atribuţiile D.T.R.S.V., stabilite conform HG nr. 535/2004, rezultând că acestea sunt identice într-o proporţie mai mare de 50%, respectiv din cele 102 alineate ce descriu atribuţiile actuale ale inspectoratelor prevăzute la art. 7 lit. A), B) şi C) din HG nr. 333/2005, majoritatea (aproximativ 60) se regăsesc şi în vechea reglementare.
Este adevărat că noile inspectorate teritoriale de regim silvic şi de vânătoare includ, spre deosebire de fostele direcţii teritoriale şi atribuţii specifice de control, dar ponderea acestor atribuţii este relativ redusă în ansamblul atribuţiilor instituţiei, fiind redate în numai câteva alineate şi grefându-se pe activităţile de analiză şi monitorizarea pe care fostele direcţii le desfăşurau şi anterior, în baza HG nr. 535/2004, OG nr. 41/2004 şi OG nr. 96/1998.
De altfel, acesta este şi motivul pentru care instituţiile care s-au desfiinţat potrivit art. 3 din OUG nr. 17/2005, au fost Inspectoratele teritoriale de regim silvic şi cinegetic, iar nu Direcţiile teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, iar personalul care s-a transferat în interes de serviciu, conform aceluiaşi articol, a fost cel al inspectoratelor, iar nu cel al direcţiilor menţionate. Potrivit art. 5 din OUG nr. 17/2005, s-a dispus reorganizarea direcţiilor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, constituite în baza OG nr. 41/2004, ca inspectorate teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, ca instituţii publice cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, finanţate integral de la bugetul de stat, iar în condiţiile în care atribuţiile acestora nu s-au modificat în proporţie mai mare de 50%, reducerea postului ocupat de reclamant şi redistribuirea sau mutarea acestuia nu erau justificate.
Astfel, în mod corect, instanţa de fond a constatat nelegalitatea Ordinului nr. 297 din 29 aprilie 2005, nefiind întrunite condiţiile art. 84 alin. (4) lit. b), coroborate cu art. 84 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, pentru a se dispune eliberarea din funcţie a reclamantului şi, pe cale de consecinţă, nici prevederile art. 79 alin. (2) din legea menţionată, care se referă la mutarea funcţionarului public într-un alt compartiment.
Pentru considerentele menţionate, Curtea apreciază că motivele de recurs invocate de recurent în temeiul art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ., sunt neîntemeiate, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 1660 din 12 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata în favoarea intimatului, a sumei de 2500 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1615/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1619/2006. Contencios. Resciziunea... → |
|---|
