ICCJ. Decizia nr. 1647/2006. Contencios. Daune materiale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1647/2006
Dosar nr. 3706/2005
nr. 15197/1/2005
Şedinţa publică din 10 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 143/CA din 21 septembrie 2005, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC C.I. SA Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi şi Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti - Direcţia Regională Vamală Iaşi şi a obligat pârâtele să plătească reclamantei, suma de 1.829.318.437 lei vechi, respectiv 182.931,84 RON, cu titlu de daune şi suma de 73.104.398 lei vechi (7.310,43 RON), cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei se reţine că prin procesul-verbal de control nr. 5336 din 3 aprilie 2001, Direcţia Regională Vamală Iaşi a stabilit că reclamanta datorează taxe vamale în sumă de 3.042.227.968 lei, ca urmare a reverificării importurilor de concentrat C.C. Partea I şi C.C.L. Partea I, efectuate în perioada 16 iunie 1999 - 9 octombrie 2000.
Urmare a contestării de către reclamantă a obligaţiilor sus-menţionate, Direcţia Generală Vamală Iaşi a comunicat reclamantei, cu actul nr. 19.675 din 22 noiembrie 2001, că procesul-verbal de control se modifică în sensul restituirii către reclamantă a taxelor vamale, în sumă de 3.042.227.968 lei, a comisionului vamal, de 836.492 lei, a T.V.A., în sumă de 618.699.458 lei şi a accizelor, de 745.144 lei.
În perioada 23 ianuarie - 18 martie 2002 s-a restituit reclamantei, prin plăţi succesive, suma încasată necuvenit.
Această măsură a fost determinată de reglementarea nr. 1694 din 24 august 2001, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. I 229/3 din 25 august 2001, prin care au fost clasificate aceste produse la codul tarifar 38.24.90.95.
Se mai reţine că potrivit expertizei contabile efectuate în cauză de expert D.C., diferenţa dintre cuantumul taxelor vamale încasate nelegal de organele vamale (în sumă de 3.042.227.968 lei) şi valoarea actualizată a acestora la indicele de inflaţie la data restituirii (în sumă de 4.871.546.405 lei) este de 1.829.318.437 lei, sumă care, în baza art. 998-999 C. civ., se cuvine a fi plătită reclamantei cu titlu de despăgubiri.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs, Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi şi Direcţia Regională Vamală Iaşi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, susţinând, în principal, inexistenţa elementelor prevăzute de art. 998-999 C. civ.
Astfel, efectuarea controlului ulterior şi, implicit restituirea diferenţelor în plus privind drepturi vamale de import îşi au temeiul în dispoziţiile art. 61 alin. (4) din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al României, potrivit cărora diferenţele în plus se restituie titularului în termen de 30 de zile de la data constatării. Până la data reglementării adoptate de Comisia Europeană, respectiv 24 august 2001, taxele vamale şi alte drepturi de import au fost încasate legal de organul vamal, în baza declaraţiilor de import întocmite şi depuse de reclamantă la autoritatea vamală.
În consecinţă, în mod greşit s-a reţinut faptul că, din culpa organelor fiscale s-a creat reclamantei un prejudiciu.
Recursurile sunt întemeiate.
Astfel, ca urmare a reglementărilor Comisiei Europene nr. 1694 din 24 iulie 2001, publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. I 229/3 din 25 august 2001, Ministerul Finanţelor a emis adresa nr. 26/35 din 13 septembrie 2001, prin care se precizează că cele două concentrate C.C. Partea I şi C.C.L. Partea I, vor fi încadrate la poziţia tarifară 38.24.9095, motiv pentru care, în baza calculului transmis prin adresa nr. 19675 din 22 noiembrie 2001, s-au restituit reclamantei, la datele de 23 ianuarie 2002 şi 18 martie 2002, taxele vamale achitate în plus pentru importurile din perioada 16 iunie 1999 - 9 octombrie 2000, în sumă totală de 3.042.227.968 lei.
Faţă de această situaţie de fapt reţinută la instanţa de fond, în mod greşit s-a reţinut că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii materiale prevăzute de art. 998-999 C. civ., în speţă autorităţile vamale şi fiscale nefiind în culpă, deoarece taxele vamale şi alte drepturi de import au fost încasate legal, în baza declaraţiilor vamale de import, întocmite şi depuse de reclamantă la autoritatea vamală şi care nu au fost anulate prin hotărâre judecătorească. În acest sens, art. 3 lit. s) din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al României, declaraţia vamală este actul unilateral cu caracter public, prin care o persoană manifestă, în formele şi în modalităţile prevăzute de reglementările vamale, voinţa de a plasa mărfurile sub un regim vamal determinat.
După apariţia precizării exprimate de Comisia Europeană, la 24 august 2001, în urma unui control ulterior efectuat de Direcţia Regională Vamală Iaşi, s-a dispus restituirea sumelor încasate în plus de la companie, împrejurare ce rezultă din adresa nr. 19675 din 22 noiembrie 2001, emisă de această direcţie, iar restituirea efectivă s-a efectuat în perioada 23 ianuarie 2002 - 18 martie 2002.
Pentru perioada anterioară apariţiei reglementării adoptate de Comisia Europeană, organele fiscale nu au vreo culpă în perceperea taxelor ce fac obiectul prezentului litigiu, iar ulterior reglementării, constatarea şi plata diferenţelor plătite în plus s-a făcut într-un termen scurt, în conformitate cu dispoziţiile art. 61 alin. (4) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României.
De asemenea, instanţa de fond a soluţionat cauza cu neobservarea dispoziţiilor art. 11 şi 13 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, în vigoare la data introducerii acţiunii, potrivit cărora acordarea daunelor în această materie este condiţionată de emiterea unui act administrativ nelegal sau a unui refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri privitoare la un drept recunoscut de lege, împrejurări pe care reclamanta nu le-a dovedit, invocând doar faptul că între momentul perceperii unor taxe vamale şi data restituirii s-a scurs un interval de timp.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursurile urmează a fi admise, dispunându-se modificarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi şi de Direcţia Regională Vamală Iaşi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei nr. 143 din 21 septembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea reclamantei SC C.I. SA Iaşi, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1644/2006. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1650/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
