ICCJ. Decizia nr. 1709/2006. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1709/2006
Dosar nr. 4028/2005
nr. 30037/1/2005
Şedinţa publică din 1 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 4029/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursurile declarate de SC A.C.F.R. SA Bucureşti şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului împotriva sentinţei civile nr. 1468 din 14 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa supremă a reţinut în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., că termenul de 1 an prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, este termen de decădere care se calculează numai de la data la care partea interesată a luat cunoştinţă efectiv de actul care a produs vătămarea.
Instanţa a constatat din probele administrate că reclamanta nu avea cunoştinţă de existenţa unui alt titlu de proprietate, atâta timp, cât la data transcrierii dreptului său de proprietate, nu a existat nici o altă menţiune în C.F.
De asemenea, Curtea a mai reţinut că şi motivul invocat de recurentă, referitor la rămânerea fără obiect a pricinii, nu poate fi avut în vedere, invocându-se în acest sens, sentinţa nr. 667/1997 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, prin care certificatul a fost anulat parţial. Suprafaţa revendicată de reclamant este, însă, inclusă în suprafaţa de 0,8571 ha, menţinută în favoarea societăţii recurente, în certificatul contestat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, SC A.C.F.R. SA Bucureşti, fondată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
S-a apreciat în motivarea acestei căi extraordinare de atac, că instanţa de recurs nu a analizat din greşeală unul din motivele de recurs, respectiv cel care se referă la excepţia tardivităţii acţiunii.
Contestaţia în anulare este nefondată şi va fi respinsă.
Dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., prevăd două motive pentru admisibilitatea acestei contestaţii în anulare speciale: unul se referă la aceea că dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare ori casare.
Acesta este temeiul de drept al contestaţiei în anulare de faţă.
Sensul acestei formulări - greşeală materială, nu trebuie interpretat extensiv, întrucât legea are în vedere doar acea greşeală materială care are caracter procedural.
În speţă, nu ne aflăm în prezenţa dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., întrucât instanţa de recurs a analizat fiecare motiv de recurs, explicând în Decizia atacată pe larg, motivele care au condus-o la soluţia pronunţată, inclusiv analizând excepţia de tardivitate a cererii de chemare în judecată.
Faţă de aceste consideraţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că Decizia atacată este legală, în speţă nefiind întrunite prevederile art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care va respinge contestaţia în anulare formulată de SC A.C.F.R. SA Bucureşti, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC A.C.F.R. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 4029 din 24 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1708/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1725/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
