ICCJ. Decizia nr. 1735/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1735/2006
Dosar nr. 510/1/2006
Şedinţa publică din 16 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1555 din 28 septembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 2570/2005, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă din cadrul Ministerului Justiţiei.
Reclamantul a atacat Decizia emisă de pârâtă, la 25 mai 2005, prin care i-a fost respinsă cererea de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, susţinând în motivarea acţiunii că a fost persecutat politic, începând cu anul 1968, când, la terminarea facultăţii, Comisia Guvernamentală a refuzat să îi emită actul de repartizare pe locul ales, fiind repartizat din oficiu ca profesor, la disciplina agricultură în localitatea Adâncata, judeţul Ilfov, în acest mod fiind strămutat obligatoriu în acea localitate.
A mai precizat reclamantul că în anul 1976 a fost concediat ilegal, fiindu-i desfăcut contractul de muncă din motive politice, iar în luna august 1984 a fost arestat şi închis într-un lagăr pe care, însă, nu-l poate localiza şi unde i s-au aplicat persecuţii fizice şi psihice, aflându-se şi în imposibilitatea de a contacta familia şi organele abilitate cărora intenţiona să le facă cunoscută situaţia sa.
Pentru a adopta soluţia de respingere a acţiunii, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada faptului că în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a fost condamnat pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau a fost supus, din aceleaşi motive, unor măsuri administrative abuzive, iar pârâta Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă din cadrul Ministerului Justiţiei, pe baza verificărilor efectuate în baza şi în limitele conferite prin Regulamentul de aplicare a OUG nr. 214/1999, precum şi a comunicărilor scrise primite de la S.R.I., Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, SC P. SA (fosta Tăbăcărie Jilava) şi Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare Textile - Pielărie, a concluzionat în mod corect că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1, 2 şi 3 din respectivul act normativ, pentru recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul C.D., apreciind că respingerea acţiunii sale este nejustificată.
În motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că cei 14 ani (1976 - 1990) au fost o succesiune de măsuri represive contra reclamantului, acesta precizând că, în absenţa recunoaşterii aspectelor legale de încetarea contractului de muncă, înţelege să-şi bazeze recursul pe pretinderea încadrării sale în prevederile art. 3 lit. a), b) şi g) din OUG nr. 214/1999, întrucât a fost privat de libertate nelegal, pe motive politice în vara anului 1978, ianuarie 1979 şi august - septembrie 1984, pe parcursul a 8 - 10 ore, 6 - 8 ore şi respectiv, 21 zile, fiind interogat în stare de inconştienţă aproape totală, prin injectarea de chimicale corespunzătoare acestui scop, cu urmări dramatice asupra vieţii sale.
În opinia reclamantului, fiind reţinut politic, dar în condiţii ce au încălcat legea, era normal să nu se elibereze acte de condamnare sau reţinere, însă a fost analizat de comisii speciale ale P.C.R., s-au făcut dosare de mii de pagini, dar a fost declarat în continuare indezirabil politic, scos din societate permanent, fără drept de muncă, asistenţă socială, pregătire profesională, emigraţie.
Reclamantul a reiterat şi unele aspecte vizând desfacerea contractului de muncă din motive politice, caracterul abuziv al Legii nr. 5/1978, art. 64 lit. t) şi al strămutării în localitatea Adâncata, susţinând, totodată, că instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra excepţiei tardivităţii acţiunii, iar depunerea acesteia peste termenul acordat de OUG nr. 214/1999, atrage nulitatea hotărârilor Comisiei şi instanţei, fără a se mai analiza fondul cauzei.
Au fost anexate recursului, nota de lichidare a datoriilor (1985), adresa C.N.S.A.P. nr. 1853 din 26 iunie 2001, din care rezultă că nu i s-a întocmit nici un dosar de către fosta securitate, Decizia nr. 1/1969, copie xerox de pe memoriile adresate Procurorului General, 1978 - 2005 şi de pe răspunsurile privind alte memorii, adresa Poliţiei sectorului 3, secţia 12 Poliţie, adresa nr. 98/2002 din 6 ianuarie 2004 a Comisiei pârâte, prin care i se solicită reclamantului, să precizeze expres dacă solicită acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, cu indicarea motivului cererii, urmând a face referire, în răspunsul său, la numărul de înregistrare al dosarului.
Recursul nu este fondat.
Susţinerile recurentului, privind incidenţa tardivităţii cererii, sunt infirmate de actele dosarului, prima instanţă apreciind în mod corect în raport cu data înregistrării memoriului iniţial sub nr. 98/2002 şi termenul limită stabilit prin art. 5 alin. (1) din OUG nr. 214/1999, cu modificările succesive ce i-au fost aduse - 31 decembrie 2003, că aceasta a fost depusă în termen, impunându-se examinare cauzei de fond.
Neîntemeiate sunt şi criticile ce vizează soluţia adoptată pe fondul cauzei, actele anexate recursului nefiind de natură a infirma concluziile instanţei cu privire la legalitatea soluţiei de respingere a cererii de recunoaştere a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, dată fiind neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1 - 3 din OUG nr. 214/1999.
Reţinând, aşadar, în urma examinării actelor dosarului, prin prisma dispoziţiilor art. 304 şi 3041 C. proc. civ., că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în materie, nefiind incident în speţă nici un motiv care să impună casarea hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 pct. 1 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.D. împotriva sentinţei civile nr. 1555 din 28 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1729/2006. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 1738/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
