ICCJ. Decizia nr. 1745/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1745/2006
Dosar nr. 4225/1/2006
Şedinţa publică din 16 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. 2784/2005, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei având ca obiect contestaţiile formulate de reclamantul C.I. împotriva deciziilor prin care Direcţia Generală a Vămilor a dispus eliberarea din funcţia de conducere şi, respectiv, suspendarea din funcţia publică deţinută de reclamant, la Biroul Vamal Piteşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în drept incidenţa dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., iar în fapt legătura de cauzalitate care există între actele administrative supuse anulării prin acţiune şi modul de soluţionare a cauzei penale, şi anume, Decizia penală nr. 1024/A din 22 decembrie 2005.
Împotriva acestei încheieri a formulat în termen recursul de faţă, Direcţia Regională Vamală Craiova, în nume propriu şi în numele Autorităţii Naţionale a Vămilor, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.
În motivare se arată că încheierea este nelegală şi netemeinică, invocându-se dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 7, precum şi cele ale art. 3041 C. proc. civ.
Pretinde recurenta, că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., întrucât dezlegarea pricinii nu atârnă, nici în tot, nici în parte, de cauza penală.
Susţine recurenta, că doar în privinţa deciziei nr. 1213 din 29 iulie 2003 a Direcţiei Generale a Vămilor Bucureşti, prin care suspendarea reclamantului s-a dispus sub incidenţa art. 79 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, ca efect al începerii urmării penale, soluţionarea cauzei ar putea depinde de soluţionarea dosarului penal.
Arată recurenta, că celelalte decizii atacate de reclamant: de destituire din funcţie şi de schimbare a denumirii Biroului Vamal Piteşti, nu au legătură cu dosarul penal, cu atât mai mult, cu cât în speţă, recurenta-pârâtă invocase şi excepţia tardivităţii acţiunii, în raport cu data luării la cunoştinţă a tuturor deciziilor, iar instanţa ar fi trebuit să se pronunţe asupra ei, mai întâi.
Critică recurenta, ignorarea de către instanţă, a excepţiei de tardivitate, deşi era incidentă şi dovedită cu acte, încălcarea termenului de 6 luni şi a celui de un an prevăzute de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, argumentând, pentru fiecare decizie în speţă, cu data şi modalitatea de cunoaştere a fiecăreia de către reclamant.
Recursul nu se fondează.
1. Din conţinutul încheierii de şedinţă atacate nu rezultă că instanţa ar fi pus în discuţie şi ar fi respins excepţia de tardivitate invocată de pârâtă.
Ca urmare, toată argumentaţia din recurs, privind existenţa tardivităţii, este lipsită de obiect şi nu poate fi analizată de Curte, în recurs.
2. În ceea ce priveşte temeinicia dispunerii suspendării, ea este dovedită, întrucât reclamantul, ca funcţionar vamal, a fost mai întâi cercetat, iar apoi trimis în judecată pentru infracţiunea de abuz în serviciu, pentru fapte săvârşite anterior eliberării sale din funcţia de şef al Biroului Vamal Piteşti, precum şi anterior emiterii celorlalte decizii şi adrese atacate.
Ca urmare, justa soluţionare a cauzei în contencios administrativ depinde în mare măsură de existenţa cauzei penale, chiar şi în ceea ce priveşte excepţia de tardivitate.
3. Nu în ultimul rând, suspendarea judecăţii dispusă de instanţa de fond trebuie analizată şi sub aspectul drepturilor legitime care le-ar fi fost vătămate recurentelor, prin această măsură, iar sub acest aspect, se constată că nu s-a produs vreo vătămare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Craiova, în nume propriu, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, împotriva încheierii din 9 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1738/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1756/2006. Contencios. Anulare hotărâre... → |
|---|
