ICCJ. Decizia nr. 1738/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1738/2006
Dosar nr. 612/1/2006
Şedinţa publică din 16 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 750 din 9 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. 17174/2005, a fost respinsă cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 269 din 11 iulie 2001, a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. 6627/2004, formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu Casa de Asigurări a Avocaţilor din România.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii întemeiate pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât acest motiv de revizuire se întemeiază pe împrejurări care au alterat procesul de stabilire a adevărului de către instanţă, dar cererea nu dovedeşte existenţa cumulativă a condiţiilor legale.
Astfel, a constatat instanţa că „actul nou" invocat de revizuientă este o adresă emisă de pârâtă către filialele sale, solicitând acestora să anexeze la dosarele de pensii, atât veniturile realizate pe primii 5 ani, întrucât pentru această perioadă se aplică dispoziţiile HG nr. 565/1996, cât şi veniturile la zi.
A apreciat instanţa, pe baza probelor, că reclamanta a cunoscut conţinutul acestui înscris, ambele adeverinţe de venituri prevăzute în acea adresă fiindu-i solicitate la întocmirea dosarului de pensie.
A considerat instanţa că înscrisul invocat drept „act nou" nu are caracter determinant la darea unei hotărâri, întrucât sentinţa supusă revizuirii a stabilit, pe baza interpretării dispoziţiilor legale în materie, că modalitatea de calcul a pensiei prevăzută de dispoziţiile art. 2 din HG nr. 565/1997 nu este aplicabilă avocaţilor, deci nici reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen recursul de faţă, revizuienta, cererea fiind legal timbrată.
În motivarea cererii, recurenta susţine că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., considerând că actul nou nu îndeplineşte condiţiile cumulative ale textului, deşi recurenta nu a cunoscut existenţa actului nou prin care pârâta a adoptat modul de calcul al HG nr. 565/1996.
Arată recurenta că actul nou invocat nu a fost trimis celor care solicitau înscrierea la pensie, ci filialei Maramureş a Casei de Asigurări a Avocaţilor din România şi conţinea, ataşate, modelele celor două adeverinţe-tip, fără ca adeverinţa de venit pentru primii 5 ani să cuprindă menţiunea că în această variantă se va aplica HG nr. 565/1996.
Arată recurenta că la soluţionarea acţiunii în fond nu a avut posibilitatea să ceară pârâtei, actele în baza cărora a întocmit dosarul de pensie, întrucât nu ştia prin ce act propriu, Casa de Asigurări a Avocaţilor Bucureşti a adoptat modul de calcul al pensiei prevăzut de HG nr. 565/1996, pe baza normei de recomandare din art. 6 al acestei hotărâri.
Susţine recurenta că a descoperit acest act, ulterior soluţionării irevocabile a cererii şi este evident că pârâta a reţinut acest act, întrucât a negat în mod constant că ar fi aplicat norma de recomandare din art. 6 al HG nr. 565/1996.
Critică recurenta, aprecierea instanţei că actul nou n-ar fi determinat în soluţionarea cauzei, deşi chiar pârâta a recunoscut că a adoptat aplicarea calculului prevăzut de HG nr. 565/1996, iar această modalitate de calcul pe baza primilor 5 ani există la dosarul de pensionare.
Recursul nu se fondează.
În fapt, prin Decizia de pensionare nr. 28 din 4 martie 1998, reclamanta a fost pensionată pentru limită de vârstă, cu drept de a continua activitatea de avocat. Baza de calcul a pensiei a fost: „ultimii 5 ani din cei 10 ani anteriori pensionării".
Prin acţiunea în contencios de faţă, reclamanta a contestat baza de calcul folosită de Casa de Asigurări a Avocaţilor din România, cerând aplicarea bazei de calcul „primii 5 ani din cei 10 anteriori pensionării", aptă, în concepţia reclamantei, de a-i asigura o pensie mai mare decât cea stabilită conform primului criteriu.
Interesul material concret al reclamantei, de a pretinde calcularea pensiei după cel de-al doilea criteriu, era acela că HG nr. 565/1996, prin dispoziţiile art. 1, prevedea măsuri de protecţie socială privind pensiile de asigurări sociale de stat şi militare, numai pensiilor din categoriile respective, pe baza veniturilor din primii 5 ani lucraţi consecutiv din ultimii 10 ani de activitate.
Deşi această hotărâre vizează numai pensiile de asigurări sociale de stat şi militare, nefiind, deci, aplicabilă altor sisteme de asigurări sociale, printre care şi sistemului de pensii al avocaţilor, art. 5 (iar nu 6, cum pretinde reclamanta) din hotărâre, recomandă celorlalte sisteme de asigurări sociale şi pensii să aplice măsurile de protecţie socială prevăzute în hotărâre.
În anul 1997, Casa de Asigurări a Avocaţilor din România a decis să aplice dispoziţiile HG nr. 565/1996, scop în care a trimis filialelor sale, adresa nr. 2205 din 10 octombrie 1997, invocată drept act nou în revizuire de către recurentă.
Această adresă îndrumă filialele să înmâneze solicitanţilor la pensionare, ambele tipuri de adeverinţe: cu veniturile pentru primii 5 ani şi cu veniturile la zi, cu precizarea că pentru primii 5 ani se aplică dispoziţiile HG nr. 565/1996.
Fără îndoială că acest act a fost făcut public în mediul său de interes şi aplicare chiar de către pârâta Casa de Asigurări a Avocaţilor din România şi de către filiale, iar recurenta a cunoscut ambele variante de adeverinţă de venit pentru baza de calcul a pensiei.
Dar, din motive de ordin economic-financiar, Casa de Asigurări a Avocaţilor din România a renunţat ulterior la aplicarea dispoziţiilor HG nr. 565/1996, Decizia sa fiind luată în şedinţa Consiliului de conducere al Casei din 27 ianuarie 1998, comunicând această hotărâre şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
Această măsură a fost anterioară pensionării recurentei, astfel încât baza de calcul a pensiei nu a mai fost dată de veniturile primilor 5 ani din ultimii 10 ani lucraţi.
Instanţa de fond, respingând acţiunea reclamantei, a reţinut singurul aspect esenţial în cauză: problema juridică a aplicării sau nu a HG nr. 565/1996 la sistemul de pensii al avocaţilor şi a constatat, în mod corect, că ea nu se aplică.
De vreme ce Casa de Asigurări a Avocaţilor din România a aplicat o vreme acest act normativ pe baza unei recomandări conţinute în el, de bună seamă că ea putea reveni asupra deciziei sale, norma de aplicare nefiind imperativă, ci de recomandare.
Dacă măsura luată de Casa de Asigurări a Avocaţilor din România a fost sau nu corectă şi oportună faţă de membrii săi cotizanţi, nu interesează în cauza de faţă, cert este, însă, că adresa Casei, prin care se instituia iniţial aplicarea HG nr. 565/1996, nu are nici o relevanţă juridică în cauză, nu are rol determinant, astfel cum în mod corect a stabilit instanţa de fond în revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.M. împotriva sentinţei civile nr. 750 din 9 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1735/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1745/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
