ICCJ. Decizia nr. 175/2006. Contencios. împotriva încheierii de şedinţă (suspendarea judecării cauzei). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 175/2006
Dosar nr. 2090/2005
nr. 8747/1/2005
Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia Financiară, Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Financiară şi Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 2 Bucureşti să se constate nelegalitatea deciziilor de imputare nr. 255 din 28 decembrie 2000 şi nr. 191 din 26 septembrie 2002, emise de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia Financiară, puse în executare prin pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, respectiv Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 2 Bucureşti.
Prin încheierea de la 24 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia Financiară, Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Financiară şi Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 2 Bucureşti, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei care a format obiectul dosarului nr. 4/2001 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite.
În motivarea încheierii de suspendare s-a reţinut împrejurarea că prin Decizia nr. 1 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, au fost casate sentinţa nr. 9 din 15 iulie 1999 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi Decizia nr. 8 din 25 februarie 2000, a Curţii Supreme de Justiţie, completul format din 9 judecători, privind pe inculpaţii S.V.A. şi C.M., cu trimiterea cauzei. pentru rejudecare. la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; s-a reţinut, de asemenea, că sentinţa nr. 9/1999 sus-menţionată a stat la baza emiterii actului administrativ dedus judecăţii, procesul penal fiind în curs de soluţionare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul C.M., motivat în drept în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că, prin casarea sentinţei nr. 9 din 15 iulie 1999 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, deciziile de imputare contestate au rămas fără bază legală.
Recursul este nefondat.
Art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevede că instanţa poate suspenda judecata, când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, iar alin. (2) din acelaşi articol stabileşte că suspendarea va dăinui, până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea, a devenit irevocabilă.
Întrucât la data soluţionării recursului se menţine motivul pentru care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, urmează a se respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.M. împotriva încheierii din 24 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 172/2006. Contencios. Retragerea autorizaţiei... | ICCJ. Decizia nr. 177/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
