ICCJ. Decizia nr. 172/2006. Contencios. Retragerea autorizaţiei de funcţionare a Camerei Deputaţilor ,despăgubiri 5 miliarde lei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 172/2006
Dosar nr. 1720/2005
nr. 7275/1/2005
Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 7005/2003, la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, reclamantul R.D. a chemat în judecată Parlamentul României - Camera Deputaţilor, solicitând obligarea pârâtului, la plata unei despăgubiri în valoare de 1 miliard lei, ca urmare a actelor de discriminare la care a fost supus şi a se dispune retragerea autorizaţiei de funcţionare a instituţiei Camera Deputaţilor, întrucât i s-a cauzat un prejudiciu, prin încălcarea în mod repetat a drepturilor sale constituţionale.
Reclamantul a arătat în motivarea cererii sale, că la sesizările sale repetate, C.N.C.D. a arătat că instituţia Camera Deputaţilor, prin anunţurile „discriminatoare" care l-au vizat direct, se face vinovată de săvârşirea unor fapte de discriminare, conform art. 7 alin. (2) din OG nr. 137/2000, scopul privind acela de a i se lua dreptul de a se prezenta la un examen pentru ocuparea unui post în instituţie.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, Judecătoria sectorului 5 a municipiului Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente a soluţiona cauza, astfel încât a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competenţă, conform art. 21 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 6115 din 4 septembrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, s-a stabilit în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, competenţa materială de a soluţiona cauza în primă instanţă, în raport cu cadrul procesual fixat de reclamant, acesta solicitând anularea unor acte administrative emise de o autoritate a administraţiei publice centrale, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora curţile de apel judecă în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, sub nr. 428/2005, reclamantul, în şedinţa de la 31 martie 2005, precizându-şi acţiunea, în sensul că solicită a se dispune retragerea autorizaţiei de funcţionare a autorităţii publice - Camera Deputaţilor şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri în valoare câte 5 miliarde lei.
Petenta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamant, aşa cum a fost restrânsă şi precizată, excepţie pe care instanţa a găsit-o întemeiată, dat fiind că atât Camera Deputaţilor, cât şi Guvernul României, conform art. 64 alin. (1) din Constituţie, funcţionează potrivit unor regulamente proprii, neexistând o autorizaţie de funcţionare a acestora.
Camera Deputaţilor este organizată şi funcţionează în baza Constituţiei şi a unui regulament propriu, care nu sunt acte administrative susceptibile a fi contestate, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990, la instanţa de contencios administrativ.
Fiind inadmisibil capătul de acţiune principal, apare ca inadmisibilă, şi cererea de acordare a daunelor, deoarece acestea au un caracter subsidiar şi pot fi acordate în contencios, numai în condiţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4, 5, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Arată că s-au încălcat formele de procedură prevăzute de art. 105 C. proc. civ., cauza judecându-se în lipsa sa, iar instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, soluţionând cauza, deşi prin renunţarea sa la capătul de cerere privind anularea concursurilor, rămânând în discuţie numai suma solicitată cu titlu de despăgubiri - de competenţa instanţei civile.
În mod eronat, instanţa a reţinut că pârâta funcţionează pe baza Constituţiei şi a unei reglementări proprii, critică şi faptul că s-a soluţionat cauza, în lipsa unei excepţii, şi nu pe fondul său.
Intimata Camera Deputaţilor a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Curtea îl va admite, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Referitor la încălcarea formelor de proceduri, prevăzute sub sancţiunea nulităţii actelor de procedură, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., se constată că această susţinere a recurentului este neîntemeiată, deoarece din practicaua sentinţei recurate rezultă că recurentul-reclamant a fost prezent la instanţă, dar invocând nerespectarea dispoziţiilor art. 25 C. proc. civ., a părăsit sala de şedinţă, înainte de a începe dezbaterile.
Solicitarea reclamantului-recurent, formulată prin cerere de recurs, de a i se trimite cauza la o instanţă civilă, este fără suport legal, câtă vreme acesta şi-a precizat acţiunea, întemeind-o pe dispoziţiile art. 1 şi 11 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, în raport cu aceste precizări Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă, stabilind competenţa materială a Curţii de Apel Bucureşti de a soluţiona cauza.
Este neîntemeiată şi critica formulată sub aspectul rejudecării pe fond a cauzei, deoarece, potrivit art. 137 C. proc. civ., instanţa este obligată să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond, care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, atunci când acestea sunt considerate a fi întemeiate.
Cum instanţa de fond a găsit că este întemeiată excepţia inadmisibilă acţiunii, în raport cu obiectul principal al acesteia - retragerea autorizaţiei de funcţionare a Camerei Deputaţilor, în mod corect nu a mai analizat fondul cauzei.
Conform art. 61 din Constituţie, Parlamentul României este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, fiind alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.
Art. 64 alin. (1) din Constituţie prevede că organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabileşte prin regulament propriu, fiecare Cameră desfăşurându-şi activitatea potrivit principiului autonomiei parlamentare, în conformitate cu regulile cuprinse în propriul său regulament, cu respectarea normelor constituţionale.
Regulamentul Camerei Deputaţilor a fost aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, (M. Of. nr. 1030/8.11.2004), modificat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 32/2004 şi Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 39/2004.
Aşadar, în mod corect a reţinut instanţa de fond, că instituţia Camera Deputaţilor nu funcţionează în baza unei autorizaţii, astfel încât să fie susceptibilă de a face obiectul Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Fiind inadmisibil capătul de cerere principal, apare ca inadmisibilă, şi cererea de acordare a daunelor, deoarece acestea au caracter subsidiar şi pot fi acordate în contencios administrativ, în condiţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Celelalte critici formulate de reclamantul-recurent şi care vizează fondul cauzei, nu pot face în continuare obiectul unei analize, atâta timp, cât soluţionarea cauzei s-a făcut prin admiterea excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că motivele de recurs formulate sunt netemeinice, sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamant, făcând aplicaţiunea art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.D. împotriva sentinţei civile nr. 703 din 14 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 171/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 175/2006. Contencios. împotriva încheierii... → |
|---|
