ICCJ. Decizia nr. 1766/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1766/2006
Dosar nr. 4267/2005
nr. 30917/1/2005
Şedinţa publică din 17 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 septembrie 2005, la Tribunalul Alba, reclamantul D.D. a solicitat obligarea pârâtei Direcţia Regională de Statistică Alba, să-i plătească drepturile salariale cuvenite, în baza deciziei nr. 9 din 28 ianuarie 2005, privind reîncadrarea sa în funcţia publică de execuţie de consilier clasa I, gradul superior, treapta 3 şi în temeiul art. 1 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, să se constate neconstituţionalitatea OG nr. 9/2005, prin care s-a suspendat plata sporului de stabilitate prevăzut în Legea nr. 433/2004.
Prin încheierea din 18 octombrie 2005, Tribunalul Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ, a dispus trimiterea cauzei, la secţia civilă a aceluiaşi tribunal, reţinând că instanţa de contencios administrativ nu are competenţa să se pronunţe asupra unui litigiu de muncă.
Tribunalul Alba, secţia civilă, completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă a dispus prin încheierea din 16 noiembrie 2005, ca dosarul să fie trimis la secţia sesizată iniţial, secţia comercială şi de contencios administrativ, cu motivarea că reclamantul are calitatea de funcţionar public şi competenţa de soluţionare a cererii sale aparţine instanţei de contencios administrativ, conform Legii nr. 188/1999 şi OUG nr. 192/2002 şi OUG nr. 92/2004.
Astfel sesizată, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Alba a constatat în încheierea din 17 noiembrie 2005, existenţa unui conflict negativ de competenţă şi pentru pronunţarea regulatorului de competenţă a trimis dosarul la Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin sentinţa civilă nr. 291 din 25 noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins sesizarea privind soluţionarea conflictului negativ de competenţă, reţinând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., întrucât nu sunt pronunţate două hotărâri irevocabile de către două instanţe diferite, iar între secţiile aceleiaşi instanţe nu există conflict de competenţă, în condiţiile în care repartizarea cauzelor pe secţii reprezintă un act de administrare a activităţii jurisdicţionale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei, spre soluţionare, la Tribunalul Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Recurentul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut că în hotărârea atacată s-a reţinut greşit că între secţiile tribunalului nu există conflict de competenţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În hotărârea atacată, instanţa de fond a constatat corect că nu există un conflict negativ de competenţă, în condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., pentru că în cauză nu s-au pronunţat hotărâri irevocabile prin care două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.
Conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţi de apel, tribunale, tribunale specializate, instanţe militare şi judecătorii, iar în art. 38 din aceeaşi lege prevede că instanţele pot avea în organizarea lor mai multe secţii, în raport cu natura, complexitatea şi numărul cauzelor deduse judecăţii.
În consecinţă, încheierile prin care două secţii ale Tribunalului Alba s-au sesizat reciproc pentru soluţionarea aceluiaşi litigiu, nu reprezintă hotărâri irevocabile ale unor instanţe diferite, pentru a se constata existenţa unui conflict de competenţă, în conformitate cu prevederile art. 20 pct. 2 C. proc. civ.
Pentru aceste motive, se constată că este legală hotărârea prin care Curtea de Apel Alba Iulia a respins sesizarea de soluţionare a unui conflict negativ de competenţă, urmând ca pricina să fie soluţionată de secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Alba, care în mod greşit a apreciat că se impune pronunţarea unui regulator de competenţă.
Motivul de nelegalitate invocat în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu a fost dezvoltat în conformitate cu dispoziţiile art. 303 alin. (3) din acelaşi cod, constatându-se că recurentul nu a indicat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi care ar fi fost încălcate de instanţă, prin hotărârea dată.
Faţă de considerentele expuse, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.D. împotriva sentinţei civile nr. 291 din 25 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1764/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1769/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
