ICCJ. Decizia nr. 1764/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1764/2006
Dosar nr. 3469/2005
nr. 14254/1/2005
Şedinţa publică din 17 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 6 decembrie 2004, reclamantul C.M. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei, solicitând a se constata refuzul nejustificat al pârâtului, concretizat prin adresa nr. 2313/BC din 28 octombrie 2004 şi a se dispune obligarea acestuia, la întocmirea proiectului de hotărâre de guvern, pentru acordarea cetăţeniei române.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că a depus cerere pentru acordarea cetăţeniei române, la 29 ianuarie 2003, prin raportul din 5 iunie 2003, Comisia pentru probleme de cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei constatând că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 21/1991 şi a avizat favorabil cererea.
Ulterior, Biroul cetăţenie al Ministerului Justiţiei i-a comunicat neincluderea în proiectul de hotărâre privind acordarea cetăţeniei române, pe considerentul că reclamantul a fost condamnat definitiv la o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârşirea unei fapte penale.
Reclamantul a mai arătat că acest refuz reprezintă o încălcare a drepturilor sale fundamentale, mai ales că, pentru condamnarea suferită în anul 1993, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, a intervenit reabilitarea de drept.
Prin sentinţa civilă nr. 1977 din 14 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să prezinte Guvernului României, proiectul de hotărâre pentru acordarea cetăţeniei române, reclamantului, pe baza raportului Comisiei pentru probleme de cetăţenie din 5 iunie 2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că refuzul Ministerului Justiţiei de a întocmi proiectul de hotărâre pentru a fi prezentat Guvernului României, este nejustificat, în această etapă, ulterioară avizării favorabile a cererii de acordare a cetăţeniei, nemaiputându-se analiza îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 21/1991, cu atât mai mult, cu cât la dosarul Comisiei pentru probleme de cetăţenie se află certificatele de cazier judiciar ale reclamantului care nu cuprind date privind condamnări suferite în ţară sau în străinătate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâtul Ministerul Justiţiei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a arătat că în urma raportului comisiei din 5 iunie 2003, a întocmit proiectul de hotărâre, conform art. 18 din Legea nr. 21/1991, care a fost transmis, spre avizare, autorităţilor interesate şi faţă de observaţiile Ministerului Administraţiei şi Internelor, a refăcut proiectul, în sensul eliminării reclamantului din lista persoanelor propuse pentru acordarea cetăţeniei române.
Pârâtul a mai precizat că nu poate fi vorba de un refuz nejustificat, în condiţiile în care reclamantul nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege, iar avizul Comisiei pe probleme de cetăţenie este consultativ, conform legii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea reţine că instanţa de fond a apreciat în mod corect că pârâtul, prin Biroul cetăţenie, a refuzat în mod nejustificat de a propune, spre aprobare, Guvernului României, prin întocmirea unui proiect de hotărâre, cererea de acordare a cetăţeniei române.
Obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 21/1991, revine Comisiei speciale constituite potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din actul normativ sus-menţionat, şi nu funcţionarilor din cadrul Biroului de cetăţenie al Ministerului Justiţiei.
Or, prin raportul din 5 iunie 2003, întocmit în dosarul nr. 2299 A/2003, comisia a avizat favorabil cererea de acordare a cetăţeniei române, potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, Ministerul Justiţiei având obligaţia, în baza art. 11 şi 18 din lege, să propună cererea reclamantului, în baza raportului comisiei şi nu să aprecieze, în pofida avizului pozitiv, că nu este cazul a-l include pe reclamant în lista persoanelor pentru acordarea cetăţeniei.
Este adevărat că avizul Comisiei pentru probleme de cetăţenie din Ministerul Justiţiei este consultativ, dar în relaţia cu Guvernul României, singura instituţie care, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, are dreptul de a aprecia asupra propunerii de acordare a cetăţeniei române.
În consecinţă, Curtea constată netemeinicia criticilor formulate de pârât, urmând a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1477 din 14 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1762/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1766/2006. Contencios → |
|---|
