ICCJ. Decizia nr. 1762/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1762/2006
Dosar nr. 506/1/2006
Şedinţa publică din 17 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 august 2005 şi precizată cu petiţia depusă la 14 octombrie 2005, reclamantul I.A. a chemat în judecată pe Primul Ministru al Guvernului României, solicitând obligarea pârâtului, să-i răspundă la memoriile indicate în adresa nr. 93 din 16 august 2005, depusă la Prefectura judeţului Hunedoara, sub nr. 7197 din 16 august 2005, să se ataşeze răspunsul, cu număr de înregistrare, dat de fiecare minister menţionat, în memoriul nr. 78 din 27 iunie 2005, înregistrat la Prefectura Hunedoara, sub nr. 965/J din 27 iunie 2005, să i se plătească daune în sumă de 1.000.000 dolari SUA, pentru repararea prejudiciului suferit, să i se răspundă la întrebările adresate, privind respectarea unor articole din Constituţie şi din Legea nr. 90/2001 şi să-i plătească daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că memoriile şi adresele sale nu au fost soluţionate în termenele prevăzute de lege şi nu a beneficiat de un proces echitabil, pentru valorificarea drepturilor sale, astfel încât a fost prejudiciat şi conform art. 998 şi 999 C. civ., se impune despăgubirea sa prin plata daunelor solicitate.
Prin sentinţa civilă nr. 288 din 18 noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată împotriva Primului Ministru şi în baza art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunţarea reclamantului la judecată faţă de pârâtul Guvernul României.
Instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu poate fi considerat o persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 şi art. 2 pct. 1 lit. g) şi h) din Legea nr. 554/2004, întrucât memoriile adresate pârâtului au fost înaintate autorităţilor în drept să verifice şi să soluţioneze aspectele sesizate, potrivit prevederilor legale şi principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat.
Cererea reclamantului, de a i se răspunde la întrebările adresate, privind respectarea unor prevederi cuprinse în Constituţie şi în Legea nr. 90/2001, a fost respinsă, cu motivarea că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută în OG nr. 27/2002 şi în Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul şi a solicitat casarea hotărârii, ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că litigiul a fost judecat cu încălcarea procedurii de repartizare aleatorie a cauzelor şi că instanţa de fond a refuzat să-i comunice hotărârea, în termenul de 10 zile, prevăzut de art. 17 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul pricinii, recurentul a arătat că acţiunea sa este întemeiată faţă de dispoziţiile art. 82, 102, 107 din Constituţie şi art. 11 - 13 din Legea nr. 90/2001, solicitând admiterea tuturor cererilor, astfel cum au fost formulate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 3021 C. proc. civ., se constată că recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar susţinerile sale, privind modul de repartizare a cauzei şi termenul de comunicare a sentinţei, nu constituie motive de casare sau de modificare a hotărârii, în sensul prevăzut de art. 304 C. proc. civ., astfel încât nu este posibilă încadrarea lor într-unul din aceste motive.
Examinând cauza, sub toate aspectele, prin efectul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., se constată că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică.
Faţă de principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, instanţa de fond a constatat corect că Primul Ministru, în calitatea sa de şef al executivului, nu are competenţe în sfera puterii judecătoreşti şi nu se poate substitui activităţilor specifice atribuite prin lege, Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei, autorităţi cărora le-au fost transmise, spre competentă soluţionare, memoriile adresate de recurentul-reclamant, Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin hotărârea atacată, s-a constatat judicios că nu există un refuz nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererile reclamantului, privind un drept recunoscut de lege sau un interes legitim şi că, din acest motiv, nu există temei legal pentru acordarea daunelor morale şi materiale solicitate prin acţiune.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.A. împotriva sentinţei civile nr. 288 din 18 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1761/2006. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1764/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
