ICCJ. Decizia nr. 1774/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1774/2006
Dosar nr. 505/1/2006
Şedinţa publică din 17 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 20 septembrie 2005, reclamanta D.F.N. a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii, solicitând anularea adresei nr. VIII/d/23490 din 4 august 2005 şi obligarea pârâtului la eliberarea autorizaţiei de liberă practică a profesiei de medic dentist.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în septembrie 2003 a promovat examenul de licenţă la Facultatea de Stomatologie din cadrul Universităţii de Medicină şi farmacie „Carol Davila" din Bucureşti, iar în calitate de soţie a unui cetăţean român, a obţinut aviz favorabil privind dreptul de liberă practică pe teritoriul României din partea Colegiului Medicilor Dentişti.
Prin sentinţa civilă nr. 1884 din 16 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că situaţia reclamantei, cetăţean iranian, nu se încadrează în prevederile art. 2 din Legea nr. 308/2004, privind exercitarea profesiei de medic dentist, refuzul pârâtului fiind, astfel, justificat, întrucât reclamanta nu este nici cetăţean român, nici cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, ori soţ al unui asemenea cetăţean.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta D.F.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat că instanţa nu a luat în considerare faptul că la data intrării în vigoare a Legii nr. 308/2004, ea avea deja calitatea de medic dentist şi de membru al Colegiului Medicilor din România, astfel încât, potrivit art. 34 alin. (7) din actul normativ sus-menţionat, a dobândit de drept calitatea de membru al Colegiului Medicilor Dentişti şi deci, dreptul de a exercita această profesie în România.
Reclamanta a mai susţinut că prevederile art. 2 din Legea nr. 308/2004 contravin Constituţiei României, art. 16, 26 şi 53, precum şi art. 1 din Protocolul adiţional al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Ulterior, în Şedinţa publică din 17 mai 2006, reclamanta a renunţat la sesizarea Curţii Constituţionale, în raport cu împrejurarea că Legea nr. 308/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi în fond, admiterea acţiunii.
Astfel, Curtea reţine că instanţa de fond a interpretat în mod eronat prevederile art. 2 din Legea nr. 308/2004, potrivit cărora profesia de medic dentist se exercită pe teritoriul României, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în medicina dentară, după cum urmează: a) cetăţeni ai statului român; b) cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene; c) soţul şi descendenţii de gradul I aflaţi în întreţinerea unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), care desfăşoară legal activităţi salariale sau nesalariale pe teritoriul României, indiferent de cetăţenia lor; d) beneficiarii statutului de rezident pe termen lung conform normelor Uniunii Europene de către unul din statele prevăzute la lit. b).
Instanţa nu a avut în vedere şi dispoziţiile art. 34 din aceeaşi lege, potrivit cărora, în vederea exercitării profesiei de medic dentist, medicii dentişti au obligaţia de a se înscrie în Colegiul Medicilor Dentişti din România, iar cei care era înscrişi în Colegiul Medicilor din România la data intrării în vigoare a actului normativ, capătă de drept calitatea de membru al Colegiului Medicilor Dentişti din România.
Instanţa de fond nu a avut în vedere nici directivele europene privind facilitarea liberei circulaţii a medicilor, recunoaşterea calificărilor profesionale şi libera circulaţie a persoanelor, prevederi referitoare la exerciţiul profesiei de medic care s-a urmărit a fi transpuse în dispoziţiile Legii nr. 306/2004 şi Legii nr. 308/2004, privind exercitarea profesiilor de medic şi medic dentist.
De altfel, ulterior pronunţării sentinţei, Legea nr. 308/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate, (M. Of. nr. 372/28.04.2006), titlul nr. XIII, privind exercitarea profesiei de medic dentist şi organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor Dentişti din România, intrând în vigoare la 3 zile de la publicarea noii legi.
Potrivit art. 469 lit. c) din Legea nr. 95/2006, profesia de medic dentist se poate exercita pe teritoriul României şi de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în medicina dentară, soţ al unui cetăţean român, precum şi descendenţii şi ascendenţii în linie directă aflaţi în întreţinerea unui cetăţean român, indiferent de cetăţenia acestora.
Reclamanta, cetăţean iranian, căsătorită cu un cetăţean român, a absolvit Facultatea de Stomatologie din Bucureşti obţinând diploma de licenţă ca medic dentist, îndeplinind, astfel, condiţiile legale pentru practicarea acestei profesii pe teritoriul României.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa atacată şi va admite acţiunea, în sensul anulării adresei emise la 4 august 2005 şi obligării pârâtului să elibereze reclamantei, autorizaţie de liberă practică a profesiei de medic dentist.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de N.F.D. împotriva sentinţei civile nr. 1884 din 16 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea.
Anulează adresa nr. 23490 din 4 august 2005 a Ministerului Sănătăţii şi obligă pârâtul, să elibereze reclamantei, autorizaţie de liberă practică a profesiei de medic dentist.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1772/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1775/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
