ICCJ. Decizia nr. 1776/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1776/2006
Dosar nr. 575/1/2006
Şedinţa publică din 17 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 12 iulie 2005, reclamanta D.C. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 12501/10608 din 18 mai 2004 şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada 28 iunie 1940 - octombrie 1941 s-a refugiat din Cernăuţi, împreună cu părinţii săi.
Prin sentinţa civilă nr. 1580 din 4 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta D.C. şi a anulat hotărârea nr. 12501/10608 din 18 mai 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti. A obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 1 octombrie 1941, începând cu 1 octombrie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat din Cernăuţi, în Suceava, unde a rămas până în octombrie 1941.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, care a motivat, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada cu acte oficiale, a persecuţiei invocate, conform Legii nr. 189/2000 şi Decretului - lege nr. 118/1990.
Recursul este nefondat.
Din declaraţiile martorilor rezultă că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat la 28 iunie 1940, din Cernăuţi, în Suceava, unde a rămas până în luna octombrie 1941.
Este adevărat că din certificatul nr. 44928 din 7 mai 1946, emis de Ministerul Justiţiei - Direcţiunea Personalului şi din documentul intitulat „Mutaţiuni", întocmit de Prefectul judeţului Sibiu, rezultă că mama reclamantei a fost încadrată la Curtea de Apel Cernăuţi, în perioada 23 septembrie 1938 - 15 iulie 1942.
Foaia calificativă nr. 27 din 2 mai 1941 a fost, însă, completată la Curtea de Apel Suceava - Cernăuţi, secţia criminală, împrejurare ce vine în sprijinul afirmaţiei reclamantei, în sensul că în perioada în care oraşul Cernăuţi s-a aflat sub ocupaţie sovietică, instanţa respectivă şi-a desfăşurat activitatea la Suceava, unde a fost evacuată împreună cu personalul care a urmat-o în refugiu.
În consecinţă, sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, iar motivele de recurs nu sunt de natură să ducă la casarea acesteia, situaţie în care recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1580 din 4 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1775/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1777/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
