ICCJ. Decizia nr. 180/2006. Contencios. Reîncadrare funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 180/2006
Dosar nr. 2395/2005
nr. 9962/1/2005
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, anularea Ordinului nr. 72/2005 şi adresei nr. 3259/35 din 28 ianuarie 2005, emise de pârâtă, prin care a fost încadrată în funcţia de execuţie inspector clasa I, gradul asistent, treapta 3 şi recunoaşterea dreptului de a-i fi stabilit salariul de bază pentru funcţia de inspector principal şi reîncadrarea sa în funcţia publică de inspector principal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 898 din 12 mai 2005, a respins acţiunea formulată de reclamanta I.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că, în cauză potrivit art. 6 din OUG nr. 92/2004, nu mai sunt aplicabile reîncadrările efectuate în baza deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003, emisă în baza Legii nr. 161/2003 şi confirmată prin sentinţa civilă nr. 1818/2003, deoarece în baza noului act normativ a avut loc o reîncadrare a reclamantei, care a beneficiat de salariul de bază prevăzut de OUG nr. 92/2004, pentru funcţia publică deţinută, conform OUG nr. 82/2004, acţiunea neîndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, precum şi reclamanta I.C.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti motivează recursul, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a apreciat în mod eronat că sunt aplicabile reclamantei, dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 92/2004; că prin reîncadrarea reclamantei, aceasta a fost trecută într-o funcţie publică inferioară, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 75 şi urm., art. 65 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999.
Reclamanta I.C. critică sentinţa civilă nr. 898 din 12 mai 2005, pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că, deşi Ordinul contestat nr. 72, emis de pârâtă, este datat 26 ianuarie 2005, acesta prevede că reîncadrarea funcţionarilor publici se face retroactiv, de la 1 ianuarie 2005; recurenta mai susţine că dispoziţiile OUG nr. 92/2004 nu îi erau aplicabile, întrucât dreptul său era stabilit prin sentinţa civilă nr. 1818/2003, a Curţii de Apel Bucureşti, fiind şi în concediu medical până la data de 1 ianuarie 2005.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerente ce se vor expune în continuare.
Prin Ordinul nr. 72 din 26 ianuarie 2005, emis de Secretariatul de Stat al Autorităţii Naţionale a Vămilor, s-a dispus reîncadrarea funcţionarilor publici din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Bucureşti şi din birourile vamale subordonate, în funcţiile publice şi cu salariile de bază prevăzute în anexa la ordin, cu începere de la 1 ianuarie 2005, realizându-se o uniformizare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici şi neaducându-se atingere principiului neretroactivităţii.
La emiterea ordinului s-au avut în vedere prevederile OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici, pentru anul 2005, precum şi avizul favorabil al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Recurenta a fost reîncadrată în funcţia publică de execuţie de inspector vamal asistent clasa I, treapta 3, conform prevederilor art. 6 alin. (2) din OUG nr. 92/2004, faţă de vechea încadrare de inspector principal, categoria A, clasa III, gradul 3, în baza prevederilor Legii nr. 161/2003 şi OUG nr. 82/2004.
OUG nr. 92/2004 a prevăzut în art. 6, reîncadrarea funcţionarilor publici de execuţie în grade profesionale şi trepte de salarizare, în raport cu salarizarea pe care o aveau, conform prevederilor OUG nr. 82/2004, fără să le fie, astfel, diminuată salarizarea, ci dimpotrivă, realizându-se o creştere salarială, contrar susţinerii recurentului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin Ordinul nr. 72/2005 s-a realizat reîncadrarea şi salarizarea recurentei în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (2) din OUG nr. 92/2004, cu respectarea întocmai a acestor dispoziţii care prevăd atât reîncadrarea, cât şi salarizarea corespunzătoare noii reîncadrări.
Se reţine că recurenta nu a suferit o diminuare a drepturilor salariale, urmare a noii reîncadrări, nefiind vătămată prin emiterea ordinului pe care l-a contestat.
Trebuie avut în vedere şi faptul că dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 92/2004 s-au constatat a fi constituţionale de către Curtea Constituţională, prin mai multe decizii date în soluţionarea unor excepţii de neconstituţionalitate ale acestui articol, reţinându-se că reîncadrarea, prin lege, a diferiţilor funcţionari publici şi salarizarea lor nu reprezintă drepturi fundamentale şi că ţine de opţiunea legiuitorului să facă încadrarea în categorii, clase, grade profesionale a funcţionarilor publici, fără ca aceasta să reprezinte o retrogradare.
Anterior emiterii ordinului contestat s-a obţinut avizul favorabil al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu nr. 744 din 21 ianuarie 2005, fiind respectate, astfel, şi prevederile art. 43 din OUG nr. 92/2004, neputându-se reţine că s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 10 alin. (2) din ordonanţă, deoarece nu prezintă relevanţă avizul dat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în anul 2003, în baza căruia a fost emis un alt ordin.
Susţinerea recurentei, că reîncadrarea sa încalcă principiul dreptului câştigat, potrivit sentinţei civile nr. 1818/2003, a Curţii de Apel Bucureşti, nu poate fi primită, întrucât sentinţa respectivă a fost pronunţată în considerarea prevederilor Legii nr. 161/2003, iar prin apariţia OUG nr. 92/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005, au fost abrogate orice dispoziţii contrare.
Faţă de susţinerea recurentei privind reîncadrarea sa în perioada în care contractul său de muncă era suspendat, aceasta aflându-se în concediu medical până la 1 ianuarie 2005, se reţine că în cauză se face aplicarea prevederilor art. 36 din OUG nr. 92/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005.
Pentru considerentele de mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 299 şi 312 C. proc. civ., se vor respinge ambele recursuri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de I.C. împotriva sentinţei civile nr. 898 din 12 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 174/2006. Contencios. Reîncadrare funcţionar... | ICCJ. Decizia nr. 186/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
