ICCJ. Decizia nr. 235/2006. Contencios. Anulare decizie A.R.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 235/2006
Dosar nr. 6443/2004
nr. 21876/1/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 12 noiembrie 2003, reclamanta SC D.R. SRL a chemat în judecată A.R.R. şi A.R.R., agenţia Constanţa, solicitând anularea deciziei nr. 4105 din 4 septembrie 2003, prin care s-a dispus anularea licenţelor de execuţie traseu - transport rutier de persoane, prin servicii regulate pentru traseul de autobuze Constanţa - Mamaia - Năvodari, începând cu 6 septembrie 2003.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că măsura este abuzivă, în condiţiile în care şi-a desfăşurat activitatea, în conformitate şi cu respectarea dispoziţiilor legale şi în baza unei documentaţii complete.
A mai susţinut că din punct de vedere formal, Decizia emisă de A.R.R. este nulă, întrucât nu este motivată în drept şi fapt, nu este semnată de persoana care angajează autoritatea şi nu indică termenul şi căile de contestare.
Prin sentinţa nr. 42 din 1 martie 2004, Curtea de Apel Constanţa a respins acţiunea, reţinând că procedural, Decizia respectă întocmai dispoziţiile legale, în sensul că este datată şi semnată de persoana în drept, că este motivată prin simpla trimitere la Raportul Corpului de Control, în temeiul căruia, de altfel, a şi fost emisă.
Pe fond, instanţa reţine că măsura dispusă se justifică, date fiind numeroasele încălcări ale dispoziţiilor art. 44 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001.
Apreciind această hotărâre, ca fiind nelegală şi netemeinică, reclamanta SC D.R. SRL a declarat recurs.
Prin motivele de casare, recurenta a reiterat nulitatea deciziei emisă de A.R.R., pentru absenţa motivării în drept şi fapt; neindicarea textelor legale încălcate şi numărului şi datei licenţelor de execuţie; pentru nesemnarea de către reprezentantul legal al agenţiei din teritoriu şi pentru neindicarea termenului de contestaţie şi a organului competent să soluţioneze contestaţia, toate acestea fiind, în opinia sa, condiţiile generale şi specifice fără de care actul nu este producător de efecte juridice.
Pe fondul cauzei, recurenta a criticat soluţia instanţei de fond, pentru considerarea ca fiind în culpă, întrucât nu a perfectat actele accesorii licenţelor de execuţie, ca urmare a înstrăinării autovehiculelor proprietate, deşi singura obligaţie ce revenea societăţii, era aceea de a fi încunoştinţat A.R.R. despre această operaţiune, fapt realizat de altfel.
Greşit, a mai susţinut recurenta, nu s-a reţinut că raportul A.R.R. nu a fost adus la cunoştinţa sa, împrejurare care a pus-o în evidenta imposibilitate de a-şi formula apărările, precum şi nejustificat s-au apreciat ca relevante, sancţiunile contravenţionale ce i-au fost aplicate, fără a se avea în vedere că toate au fost contestate.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reţine că acestea nu se justifică.
Prin Decizia nr. 1405 din 4 septembrie 2003, s-a dispus de către şeful agenţiei A.R.R. Constanţa, pe baza concluziilor Raportului de Control al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 640 din 28 august 2003, anularea licenţelor de execuţie pentru traseu aferente traseului Constanţa - Mamaia - Năvodari.
Din modul de întocmire al deciziei, rezultă cu evidenţă că aceasta îndeplineşte condiţiile de formă, fiind datată şi semnată de persoana autorizată să reprezinte autoritatea.
Măsura dispusă prin această decizie este motivată prin concluziile Raportului de Control nr. 640 din 28 august 2003, aprobat de conducerea M.T.C.T., raport comunicat atât A.R.R., cât şi recurentei care, deşi susţine contrariul, prin contestaţia adresată A.R.R., combate constatările acestuia.
În ce priveşte termenul de contestare al acestei decizii, cât şi organul competent căruia urma să-i fie adresată contestaţia, spre soluţionare, s-a reţinut corect de către instanţa fondului, că reclamanta a avut cunoştinţă, dovadă fiind înregistrarea contestaţiei la A.R.R., în termenul legal de 15 zile de la comunicare.
În ce priveşte lipsa menţiunii exprese privind data şi numărul licenţei de execuţie pentru traseu, din Decizia contestată, cum aceasta a fost eliberată aceluiaşi operator de transport, respectiv reclamantei, pentru perioada 12 aprilie 2003 - 31 martie 2004, este evident că nu putea exista nici un dubiu cu privire la care anume licenţă s-a referit măsura dispusă de A.R.R.
Pe fondul litigiului, urmează a se reţine că măsura anulării licenţei de execuţie pentru transport s-a dispus în temeiul Raportului întocmit de Corpul de control al M.T.T.C. care a constatat că reclamanta nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza acordării acestei licenţe în conformitate cu dispoziţiile art. 44 lit. c) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001.
Astfel, s-a reţinut că a înstrăinat autovehiculele proprietate şi a utilizat pe traseu autovehicule închiriate, inferioare din punct de vedere al punctajului, că nu a prezentat documentele pentru eliberarea noilor licenţe, că a refuzat să se mai subordoneze A.R.R., în sensul că nu a mai plătit taxele şi nu a mai permis controlul acesteia.
De altfel, pentru modul defectuos de desfăşurare a activităţii şi pentru încălcarea legislaţiei în materie, a şi fost sancţionată contravenţional (11 procese-verbale), sancţiuni menţinute de instanţă, ca urmare a respingerii plângerilor.
Astfel fiind şi având în vedere că prin Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001, art. 34 alin. (4), autovehiculul cu care s-a obţinut licenţa de execuţie pentru traseu, poate fi înlocuit numai cu un autovehicul care întruneşte un număr egal de puncte cu cel pe care îl înlocuieşte, cum diferenţa de punctaj între autovehiculele deţinute în proprietate, faţă de cele deţinute în regim de închiriere, de către reclamanta, s-a dovedit a fi de 7 puncte în minus, cum pentru aceste din urmă autovehicule, reclamanta nu a mai prezentat documentele necesare pentru eliberarea unei noi licenţe de execuţie vehicul, inclusiv a noilor certificate de clasificare, conform dispoziţiilor art. 24 din acelaşi ordin, legal şi temeinic s-a apreciat ca fiind aplicabilă, măsura anulării licenţei, simpla informare a A.R.R. despre operaţiunea înstrăinării autovehiculelor nefiind suficientă.
În raport cu aceste considerente, urmează a se reţine ca legală şi temeinică, hotărârea Curţii de Apel Constanţa şi în consecinţă, a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC D.R. SRL.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D.R. SRL Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 42/CA din 1 martie 2004, a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 233/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 267/2006. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
