ICCJ. Decizia nr. 267/2006. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 267/2006
Dosar nr. 1979/2005
nr. 8302/1/2005
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 75 din 23 mai 2005, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de R.D., în contradictoriu cu pârâţii SC D.F. SA Bacău şi Ministerul Economiei şi Comerţului, privind constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 2848.
A respins, de asemenea, ca lipsită de interes, excepţia tardivităţii acţiunii.
Instanţa a reţinut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis de Ministerul Economiei şi Comerţului, în favoarea SC D.F. SA, la data de 10 iunie 1999, iar reclamanta a luat cunoştinţă de existenţa lui, în iulie 1999, ca urmare a înştiinţării primite din partea Prefecturii Bacău.
S-a mai reţinut, de asemenea, că intimata-reclamantă R.D. a recurs iniţial la o acţiune civilă pentru valorificarea drepturilor pretinse asupra terenului în discuţie şi numai ulterior, prin sentinţa civilă nr. 61/2002, a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în dosarul nr. 1895/2002, s-a stabilit competenţa materială a secţiei de contencios administrativ în soluţionarea cererii reclamantei, privind constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, menţionat mai sus.
Instanţa de fond a considerat data acestei sentinţe - 20 mai 2002, ca fiind cea de la care urmează să curgă termenul de 30 de zile pentru iniţierea procedurii prealabile prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, apreciind că numai din acest moment s-a „statuat asupra calificării cererii, ca act administrativ", iar în raport cu faptul că reclamanta a formulat recurs graţios la 12 iulie 2004, a constatat inadmisibilitatea acţiunii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, cu motivarea că recursul graţios este o procedură inutilă, în condiţiile în care certificatul contestat fusese deja transcris şi revocarea lui nu mai era posibilă, considerând drept absurdă situaţia în care un element formal şi fără vocaţie de a realiza finalitatea prevăzută de lege, împiedică cercetarea legalităţii unui act.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, aplicabilă la data sesizării instanţei, „Înainte de a cere instanţei, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut de art. 1 alin. (2), autorităţii emitente".
În speţă, recurenta-reclamantă a solicitat emitentului actului, retractarea acestuia, la 12 iulie 2004, aşa cum rezultă din dosarul nr. 7999/2004, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Având în vedere că aceasta luase cunoştinţă, la data de 20 mai 2002, că certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat are caracter administrativ, intrând, astfel, sub incidenţa legii contenciosului administrativ care implică procedura prealabilă a recursului graţios sau ierarhic, rezultă că termenul de 30 de zile pentru iniţierea procedurii prealabile a fost cu mult depăşit.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
Pe cale de consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., se va admite cererea intimatei SC D.F. SA privind obligarea recurentei R.D., la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1200 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.D. împotriva sentinţei civile nr. 75 din 23 mai 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1200 RON, către intimata-pârâtă SC D.F. SA Bacău.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 235/2006. Contencios. Anulare decizie A.R.R.... | ICCJ. Decizia nr. 274/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
