ICCJ. Decizia nr. 1806/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1806/2006
Dosar nr. 33557/2/2005
Şedinţa publică din 18 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 octombrie 2005, reclamantul C.Ş. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 15369/686 din 13 septembrie 2005 şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut în perioada în care părinţii săi erau refugiaţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2035 din 7 decembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să emită un act administrativ, prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 20 septembrie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că părinţii reclamantului s-au refugiat la 13 decembrie 1940, din satul Căciular - Durostor, în comuna Nălbant, judeţul Tulcea, ca urmare a semnării Tratatului de la Craiova, iar acesta s-a născut la 20 septembrie 1944.
A mai reţinut instanţa că reclamantul are vocaţie de a fi beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece regimul de strămutat al părinţilor a fost în măsură să îl afecteze şi pe acesta, fiind nevoit să trăiască şi să suporte condiţiile de refugiu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este greşită, în condiţiile în care Legea nr. 189/2000 nu cuprinde prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor lor, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres şi limitativ de lege.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speţă, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, are acelaşi statut ca aceştia, întrucât a suferit toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile legale menţionate, rezultă din probele administrate în cauză, respectiv: situaţia privind averea imobiliară a locuitorului C.G. (tatăl reclamantului), acte de stare civilă.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2035 din 7 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1803/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1808/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
