ICCJ. Decizia nr. 1865/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1865/2006
Dosar nr. 23151/2/2005
Şedinţa publică din 24 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1879 din 15 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.F., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor şi a dispus anularea Ordinului nr. 935 din 26 mai 2005, emis de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor.
În motivarea sentinţei se reţine că prin Ordinul nr. 935 din 26 mai 2005, reclamantul a fost sancţionat cu mustrare scrisă pentru nerespectarea Ordinului circular nr. 7 din 7 decembrie 2002, cu privire la obligativitatea declarării şi consemnării sumelor de bani de către personalul vamal.
Instanţa de fond a apreciat că acţiunea reclamantului este întemeiată, deoarece din Registrul de sume şi valori completat la data de 10 mai 2005, coroborat cu Ordinul circular nr. 7, nu rezultă ce anume trebuie completat în situaţia în care personalul vamal de control şi vămuire nu deţine sume de bani asupra sa, iar această situaţie a fost sesizată de însăşi Administraţia Naţională a Vămilor care, prin Ordinul nr. 6733 din 1 septembrie 2005, la pct. 6, a arătat expres că în situaţia în care lucrătorul vamal nu deţine sume de bani asupra sa, urmează să bareze şi să semneze la rubrica respectivă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, arătând că hotărârea atacată este nelegală, neţinând seama de prevederile Ordinului circular nr. 7 din 7 decembrie 2002, emis de Direcţia Generală a Vămilor.
Recurenta precizează că potrivit art. 1 din ordin, întregul personal încadrat în birourile vamale de control şi vămuire are obligaţia să declare la intrarea în serviciu, sumele în lei şi în valută deţinute asupra sa.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, „încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici, a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege, constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora".
În speţă, reclamantul a omis cu bună-ştiinţă să completeze rubrica corespunzătoare din Registrul de sume şi valori, în ziua de 10 mai 2005, fapt ce s-a descoperit cu ocazia unui control operativ desfăşurat în acea zi.
Ordinul circular care instituia această obligaţie, nu prevedea vreo situaţie exceptată, cum este cea invocată de reclamant, care a motivat că în acea zi îşi uitase portofelul acasă şi nu deţinea sume sau valori.
Această regulă de conduită a fost prevăzută, tocmai pentru ca la intrarea în serviciu, situaţia fiecărui lucrător vamal să fie clară din punctul de vedere al valorilor pe care le are asupra sa, iar lăsarea necompletată a rubricii echivalează cu un refuz de declarare, nepermis de actul normativ, nici în situaţia în care sumele sunt inexistente.
Faptul că un ordin ulterior a prevăzut modul de completare a registrului şi în situaţia în care lucrătorul nu deţine asupra sa nici o sumă de bani, nu anulează obligaţia de completare, instituită cu caracter general, de Ordinul circular nr. 7 din 7 decembrie 2002.
Pentru considerentele menţionate, Curtea apreciază că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, iar în temeiul art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, cu modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii contestaţiei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 1879 din 15 noiembrie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1864/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1866/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
