ICCJ. Decizia nr. 1903/2006. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1903/2006
Dosar nr. 32982/2/2005
Şedinţa publică din 25 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la 21 decembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiate, excepţia lipsei procedurii administrative prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale active invocate de Guvernul României. A respins, ca neîntemeiată, excepţia prematurităţii capătului de cerere subsecvent şi tot ca neîntemeiată, a respins cererea de suspendare.
Instanţa de fond a reţinut în motivare, referitor la excepţiile inovate, respectiv lipsa plângerii prealabile, lipsa calităţii procesuale şi aceea a prematurităţii capătului de cerere subsecvent, că acestea sunt neîntemeiate pentru considerente pe larg enunţate în încheiere.
Cu privire la cererea de suspendare a executării actului administrativ în litigiu, şi aceasta a fost respinsă, întrucât nu a îndeplinit cerinţele prevăzute expres de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, SC C.H. SRL Bucureşti, criticând-o ca nelegală, întrucât prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât din actele depuse rezultă, atât paguba iminentă, cât şi cazul bine justificat, condiţii cerute imperativ de textul mai sus invocat.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Suspendarea actelor administrative reprezintă o operaţiune juridică de interpretare vremelnică a efectelor acestora. Această măsură apare ca o situaţie de excepţie şi este condiţionată de existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente, care trebuie temeinic dovedite.
Referitor la paguba iminentă s-a convenit în practică şi doctrină să se aibă în vedere prejudiciul efectiv, cât şi o perturbare a funcţionării unei autorităţi publice.
În speţă, din actele depuse nu rezultă că reclamanta a dovedit acea pagubă iminentă de care face vorbire şi care, împreună cu cazul bine justificat, ar fi condus instanţa de fond, la acordarea suspendării.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de SC C.H. SRL Bucureşti, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.H. SRL Bucureşti împotriva încheierii din 21 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1902/2006. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 1904/2006. Contencios → |
|---|
