ICCJ. Decizia nr. 1923/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1923/2006
Dosar nr. 1744/1/2006
Şedinţa publică din 25 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 1 noiembrie 2005, reclamantul M.L. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, împotriva anularea hotărârii nr. 372 din 29 septembrie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 779 din 5 decembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile solicitate, pentru perioada 16 aprilie 1941 - 5 octombrie 1944, începând cu data de 1 octombrie 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că probele existente la dosar fac dovada că reclamantul, împreună cu familia sa, a fost strămutat din localitatea de domiciliu, situată în Ardealul de Nord, într-o localitate din Ungaria, ca efect al Dictatului de la Viena, din 1940, întrucât se urmărea îndepărtarea angajaţilor de origine română din zona ocupată.
În acest sens s-a arătat că reclamantul a depus la dosarul cauzei, acte de stare civilă, certificat care atestă naţionalitatea română a părinţilor, precum şi o serie de acte oficiale, traduse din limba maghiară, confirmând strămutarea în Ungaria.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, criticând-o pentru greşita aplicare a dispoziţiilor legii şi susţinând că strămutarea în Ungaria a familiei intimatului-reclamant a echivalat cu o mutare în interesul serviciului şi pe cale de consecinţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate.
În cauză, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, strămutarea intimatului, împreună cu familia, din Ardealul Nord, aflat sub ocupaţie maghiară, într-o localitate din Ungaria, a fost consecinţa persecuţiei etnice practicată de autorităţile de ocupaţie împotriva populaţiei româneşti, în speţă, a lucrătorilor de la Căile Ferate Române, consideraţi indezirabili într-un sector de activitate atât de important.
Dat fiind contextul istoric şi luând în considerare probele aflate la dosarul cauzei, obligarea acestora de a-şi părăsi domiciliul pentru a pleca în Ungaria, nu poate fi socotită în nici un caz mutarea în interesul serviciului.
Faţă de aceste considerente şi constatând că nu există, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 779 din 5 decembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1922/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1924/2006. Contencios → |
|---|
