ICCJ. Decizia nr. 1919/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1919/2006
Dosar nr. 1083/1/2006
Şedinţa publică din 25 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, la data de 21 noiembrie 2005, reclamanta A.T. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 4518 din 16 februarie 2005, emisă de pârâtă, cu motivarea că este nemulţumită de cuantumul drepturilor compensatorii acordate, acestea fiind mai mici decât cele acordate surorii ei.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 432 din 7 decembrie 2005, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit probatoriilor administrate în cauză, reclamanta a fost evacuată din locuinţa ei din oraşul Vaslui, în localitatea Caracal, în perioada 27 martie 1944 - 6 martie 1945, motiv pentru care, prin hotărârea contestată, i-a fost acordat beneficiul drepturilor prevăzute de art. 1 lit. g) din Legea nr. 189/2000.
A mai precizat instanţa că diferenţa de cuantum dintre compensaţia acordată reclamantei şi cea acordată surorii ei rezultă din aceea că în timp ce sora reclamantei, prin hotărârea emisă de pârâtă, a devenit beneficiara prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, referitoare la persoanele refugiate, reclamantei, prin hotărârea nr. 4518 din 16 februarie 2005, i s-au aplicat dispoziţiile art. 1 lit. g) privind persanele evacuate din locuinţa lor.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, reclamanta A.T., criticând-o pentru greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 şi invocând în acest sens conţinutul extrasului după Registrul refugiaţilor din Moldova, eliberat de Arhivele Naţionale, aflat în copie la dosar.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Legea nr. 189/2000 prevede la art. 1 că beneficiază de dispoziţiile ei, „persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice", iar la lit. g) a acestui articol precizează, printre categoriile de beneficiari, pe cei evacuaţi din locuinţa pe care o deţineau.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 din HG nr. 127/2002, dovada încadrării în cerinţele legii se poate face cu înscrisuri emise de organele competente, iar în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
În speţă, extrasul eliberat de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Olt, face dovada evacuării reclamantei din locuinţa deţinută în oraşul Vaslui, la 27 martie 1944, astfel cum, în mod corect, a reţinut instanţa de fond.
Faţă de acest considerent şi constatând că nu există, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.T. împotriva sentinţei civile nr. 432 din 7 decembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 1918/2006. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 1920/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|