ICCJ. Decizia nr. 1920/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1920/2006
Dosar nr. 1255/1/2006
Şedinţa publică din 25 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la data de 28 octombrie 2005, reclamanta F.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 12.276 din 14 septembrie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului F.C.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 360/CA/2005-PI din 12 decembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că socrul reclamantei, împreună cu întreaga familie, inclusiv soţul acesteia, a fost strămutat în perioada septembrie 1940 - martie 1945, din România, în Ungaria, aceasta fiind o practică constantă a autorităţilor maghiare, după ocuparea Ardealului de Nord, în raport cu salariaţii Căilor Ferate Române. Instanţa a apreciat că această împrejurare a fost dovedită cu declaraţiile autentificate ale martorilor M.M. şi C.M. şi atestată de adeverinţa nr. 1/6/11211 din 11 august 2003, eliberată de C.N.C.F. C.F.R. SA.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 şi susţinând că socrul intimatei a beneficiat de un transfer în interesul serviciului, la Căile Ferate Ungare, incluzând locuinţă şi salariu, situaţie ce nu poate fi asimilată refugiului din considerente etnice reglementate prin Legea nr. 189/2000.
S-au invocat de către recurentă, şi Precizările C.N.P.A.S. nr. 1026 din 29 martie 2002, privind exceptarea de la beneficiul legii, a persoanelor transferate „în interesul serviciului", la Căile Ferate din Ungaria.
Recursul este nefondat şi urmează fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate.
În cauză, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, strămutarea familiei defunctului soţ al intimatei, din Ardealul de Nord, aflat sub ocupaţie maghiară, într-o localitate din Ungaria, a fost consecinţa persecuţiei etnice practicată de autorităţile de ocupaţie împotriva populaţiei româneşti, în speţă, a lucrătorilor de la Căile Ferate Române, consideraţi indezirabili într-un sector atât de important.
Dat fiind contextul istoric şi luând în considerare probele aflate în dosarul cauzei, obligarea soţului intimatei, alături de familia sa, de a-şi părăsi domiciliul, pentru a pleca în Ungaria, nu poate fi socotită în nici un caz mutarea în interesul serviciului.
De altfel, recurenta însăşi a achiesat la soluţia instanţei de fond, atunci când a acordat calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, lui F.A.L., fratele defunctului F.C.
În concluzie, se constată că în mod corect, instanţa de fond a recunoscut soţului intimatei-reclamante, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecinţele ce decurg pentru aceasta, în baza dispoziţiilor art. 3 din lege, ca soţie supravieţuitoare.
Faţă de aceste considerente şi constatând că nu există, potrivit dispoziţiilor art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 360/CA/2005-PI din 12 decembrie2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1919/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1922/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
