ICCJ. Decizia nr. 1944/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1944/2006
Dosar nr. 620/1/2006
Şedinţa publică din 26 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 octombrie 2005, reclamantul B.C. a solicitat anularea actului nr. 8569 din 14 septembrie 2005 şi a deciziei nr. 6655 din 26 martie 2004 şi menţinerea hotărârii nr. 6655 din 1 iulie 2003, toate trei emise de Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
În motivarea acţiunii arată că prin adresa nr. 8569 din 14 septembrie 2005, pârâta i-a comunicat că cererea prin care solicita acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, a fost clasată, însă consideră că, chiar dacă a mai fost solicitată o astfel de cerere, a adus la cunoştinţă aspecte noi referitoare la problema în cauză.
Mai arată că iniţial, prin hotărârea nr. 6655 din 1 iulie 2003, s-a reţinut corect că are calitatea de refugiat, dar că ulterior, prin Decizia nr. 6655 din 26 martie 2004, s-a revocat hotărârea, pentru considerentul că familia sa a fost refugiată din Beiuş, la Focşani, două localităţi aflate sub administraţie românească, nefăcând dovada persecuţiei etnice de către autorităţile ungare.
Menţionează că prin noua cerere a prezentat înscrisuri noi, printre care un document eliberat de Arhivele Naţionale, din care rezultă că tatăl său figurează în registrul cu evidenţa refugiaţilor români din Ungaria şi o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care surorii sale i s-a stabilit calitatea de refugiat.
Susţine că în declaraţiile celor doi martori s-a strecurat o eroare cu privire la localitatea din care au plecat părinţii săi în refugiu, dar ulterior au precizat situaţia reală, şi anume, că aceştia au plecat din Rontău, nu din Beiuş, împrejurare ce rezultă şi din carnetul de muncă al tatălui său, în care se menţionează că a desfăşurat activitate în Oradea, care este în apropierea localităţii Rontău.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 330/CA/2005 - P.I. din 21 noiembrie 2005, a respins acţiunea, reţinând că prin sentinţa nr. 360/CA din 26 mai 2004, s-a respins acţiunea formulată de reclamant împotriva deciziei prin care s-a anulat hotărârea nr. 6655 din 1 iulie 2003, care i-a recunoscut calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, instanţa analizând toate probele invocate de reclamant, în cererea care a fost clasată de către pârâtă, astfel că acestea nu mai pot fi puse din nou în discuţie.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că, atât instanţa, cât şi pârâta au interpretat eronat probele existente, neţinând cont de extrasul eliberat de Arhivele Naţionale şi de Decizia prin care surorii sale i s-a recunoscut calitatea de refugiat.
Consideră că instanţa a apreciat greşit că probele pe care le-a prezentat, sunt neconcludente şi că nu este de admis a se face discriminare faţă de sora sa, cu toate că sunt două situaţii identice.
Recursul nu este fondat.
Recurentul a mai contestat Decizia nr. 6655 din 1 iulie 2003, emisă de intimată, în pricina formând obiectul dosarului nr. 1749/CA/2004 - P.I. al Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, care, prin sentinţa nr. 360/CA/2004 - P.I. din 26 mai 2004, i-a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Această sentinţă a rămas definitivă şi irevocabilă, astfel că în ce priveşte contestarea deciziei nr. 6655/2003, există putere de lucru judecat, conform dispoziţiilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ., atât în pricina respectivă, cât şi în cea de faţă, fiind vorba de aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.
Susţinerea contrară a recurentului apare, astfel, ca fiind nereală, mai ales că din cuprinsul sentinţei nr. 360/2004 şi din cererea de chemare în judecată din această pricină rezultă indiscutabil existenţa unei identităţi în ce priveşte cauza, obiectul şi părţile între cele două litigii, cu privire la contestarea deciziei nr. 6655/2003, iar din motivarea sentinţei nr. 360/2004 reiese că instanţa respectivă a avut în vedere toate probele pretinse de recurent, ca fiind în favoarea admiterii acţiunii sale, printre care şi extrasul eliberat de Arhivele Naţionale, hotărârea judecătorească privind pe sora sa, carnetul de muncă al tatălui şi declaraţiile martorilor, dar a considerat că ele au fost analizate de către instanţă şi nu mai pot fi puse din nou în discuţie.
În ce priveşte contestarea adresei nr. 8569 din 14 septembrie 2005, emisă de intimată, prin care i se comunică recurentului, că cererea prin care se adresa Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a fost clasată, pentru că s-a mai adresat anterior cu o cerere având acelaşi conţinut, la care i s-a răspuns, trebuie avut în vedere că o astfel de adresă nu poate fi considerată că este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, astfel că, nefiind întrunite condiţiile art. 1 din aceeaşi lege, cererea apare ca fiind inadmisibilă.
Pentru considerentele menţionate mai sus, recursul va fi respins ca nefondat, cu precizarea că motivarea sentinţei se va completa cu prezenta motivare.
Văzând şi prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 299 şi 312 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.C. împotriva sentinţei nr. 330/CA din 21 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1943/2006. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1945/2006. Contencios. Conflict de... → |
|---|
