ICCJ. Decizia nr. 1945/2006. Contencios. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1945/2006
Dosar nr. 4070/1/2006
Şedinţa publică din 26 mai 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată la 3 martie 2005, completată la 5 mai 2005, contestatorul Biroul Notarului Public M.D.S. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.A.S. Bihor, anularea înştiinţării de plată nr. 2853 din 15 februarie 2005, a somaţiei nr. 6042 din 11 aprilie 2005 şi a titlului executoriu nr. 2238 din 8 aprilie 2005, emise de intimată.
Judecătoria Oradea, prin sentinţa civilă nr. 5937 din 8 noiembrie 2005, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei precizate, în favoarea Tribunalului Bihor, reţinând că împotriva actului administrativ-fiscal se poate formula contestaţie, în baza art. 174 - 187 C. proCod Fiscal, contestaţie care se depune la organul fiscal care a emis actul atacat, iar Decizia acestui organ se poate ataca la instanţa de contencios administrativ, respectiv tribunalul, competentă potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Tribunalul Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 26 din 25 ianuarie 2006, a declinat în favoarea Judecătoriei Oradea, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare precizate, formulată împotriva somaţiei nr. 6042 din 11 aprilie 2005 şi a titlului executoriu nr. 2238 din 8 aprilie 2005, reţinând că, potrivit prevederilor art. 400 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a contestaţiilor la executare revine instanţei de executare care, conform art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, este judecătoria în a cărei circumscripţie urmează a se face executarea.
Prin aceeaşi sentinţă, Tribunalul Bihor a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul, Curţii de Apel Oradea, pentru soluţionarea acestuia.
Soluţionând conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 23 din 10 februarie 2006, a disjuns capătul de cerere privind contestaţia formulată împotriva titlului executoriu nr. 2238 din 8 aprilie 2005, de capătul de cerere privind contestaţia la executare formulată împotriva somaţiei nr. 6042 din 11 aprilie 2005; a stabilit competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva titlului executoriu, în favoarea Tribunalului Bihor şi a contestaţiei la executare formulată împotriva somaţiei, în favoarea Judecătoriei Oradea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că somaţia nr. 6042 din 11 aprilie 2005, emisă de C.A.S. Bihor, este un act de executare şi poate fi atacată cu contestaţie la executare care, conform dispoziţiilor art. 169 alin. (4) C. proCod Fiscal, coroborate cu cele ale art. 400 C. proc. civ., se introduce la instanţa de executare competentă, în speţă Judecătoria Oradea.
Cu privire la titlul executoriu nr. 2238 din 8 aprilie 2005, instanţa a reţinut că este un act administrativ, iar pentru contestarea lui se prevede o procedură specială în cuprinsul Titlului IX din Codul de procedură fiscală, astfel încât competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere revine Tribunalului Bihor, ca instanţă de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, atât reclamantul Biroul Notarului Public M.D.S., cât şi pârâta C.A.S. Bihor.
În primul recurs, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală, cererea cu care a învestit instanţa, fiind o contestaţie la executare, de competenţa judecătoriei.
În cel de-al doilea recurs, pârâta-recurentă a susţinut, în esenţă, că trebuia stabilită competenţa în favoarea Tribunalului Bihor, în ceea ce priveşte contestarea înştiinţării de plată nr. 8163 din 30 mai 2005, care este un act administrativ-fiscal şi, în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru contestaţia împotriva somaţiei nr. 6042 din 11 aprilie 2005 şi a titlului executoriu nr. 2223 din 8 aprilie 2005, care sunt acte de executare.
Ulterior, prin notele de şedinţă, recurenta-pârâtă, observând că Tribunalul Bihor, prin încheierea fără număr din 25 ianuarie 2006, a disjuns capătul de cerere privind anularea înştiinţărilor de plată pe care l-a reţinut pentru soluţionare, şi-a retras criticile vizând acest aspect.
Recursurile sunt întemeiate.
Într-adevăr, prin sentinţa civilă nr. 23 din 10 februarie 2006, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, învestită pentru a pronunţa un regulator de competenţă, a disjuns capătul de cerere privind contestaţia la executare împotriva somaţiei nr. 6042 din 11 aprilie 2005, stabilind competenţa Judecătoriei Oradea, ca instanţă de executare, de capătul de cerere privind contestaţia împotriva titlului executoriu nr. 2238 din 8 aprilie 2005, stabilind competenţa Tribunalului Bihor, ca instanţă de contencios administrativ.
Pentru a motiva această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că titlul executoriu are caracterul unui act administrativ pentru care Codul de procedură fiscală prevede o procedură specială de contestare, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 169 - 171, ci ale art. 175 - 188 C. proCod Fiscal
Deci, rezolvarea cauzei de faţă depinde de răspunsul la întrebarea dacă titlul executoriu emis de organul de executare competent, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, este un act de executare sau este un act administrativ fiscal, în sensul prevederilor art. 41 din acest cod.
Din prevederile art. 137 C. proCod Fiscal, rezultă că titlul executoriu este un titlu de creanţă, a cărei creanţă a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
De asemenea, din prevederile art. 175 alin. (1) C. proCod Fiscal, rezultă că titlul de creanţă este, la rândul său, un act administrativ-fiscal.
Astfel, rezultă că un act administrativ fiscal, a cărui creanţă fiscală a ajuns scadentă, dobândeşte statutul unui titlu executoriu, având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ-fiscal.
Deci, actul administrativ fiscal şi titlul executoriu sunt două acte juridice distincte şi cu regimuri juridice diferite.
Este adevărat că titlul de creanţă şi orice alt act administrativ fiscal, poate fi contestat la organul fiscal competent, potrivit regulilor de la art. 175 şi urm. din Cap. I Titlul IX C. proCod Fiscal, dar această procedură nu este aplicabilă, şi în ceea ce priveşte contestarea executării titlurilor executorii.
Astfel, potrivit art. 169 alin. (3) C. proCod Fiscal, contestaţia la executare silită poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Or, aşa cum s-a arătat mai sus, în cazul titlului executoriu de faţă nu există o altă procedură de contestare a executării lui, iar prevederile art. 175 şi urm. C. proCod Fiscal, la care s-a raportat curtea de apel, reglementează procedura recursului administrativ împotriva actelor administrative fiscale, în înţelesul dat de art. 41 din acelaşi cod.
În concluzie, având în vedere că somaţia nr. 6042 din 11 aprilie 2005 şi titlul executoriu nr. 2238 din 8 aprilie 2005, sunt acte juridice de executare, contestarea executării lor atrage, potrivit art. 169 alin. (4) C. proCod Fiscal, competenţa judecătoriei, ca instanţă de executare.
Astfel fiind, cele două recursuri vor fi admise, sentinţa atacată va fi casată şi, rejudecând conflictul negativ de competenţă, va stabili competenţa Judecătoriei Oradea, pentru soluţionarea contestaţiei la executare privind titlul executoriu şi somaţia de plată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul Biroul Notarului Public M.D.S. şi de pârâta C.A.S. Bihor împotriva sentinţei nr. 23 din 10 februarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată.
Stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, privind titlul executoriu şi somaţia de plată, în favoarea Judecătoriei Oradea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1944/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1950/2006. Contencios. Anulare decizie emisă... → |
|---|
